Un Nou Început

Începutul ~Cap 1~

Pentru cine nu mă cunoaște eu sunt Nicola Octavia Mirabela fiica unor părinți minunați pe care îi îndrăgesc așa de mult încât nu îmi ajung o mie de cuvinte pentru a-i descrie.

Dar pentru a mă putea înțelege mai bine am să încep cu "începutul"...

Totul a început în urmă cu 20 de ani pe data de 18 iunie 2000 când părinții mei Emanuel și Evangeline Nicola i-au cunoscut pe Chul-Moo și Iseul Gyeon un cuplu coreean proaspăt căsătoriți care au hotărât să își petreacă luna de miere în România mai precis în Cluj.

Mereu m-a amuzat povestea lor în care s-au cunoscut... Tata se plimba cu mama prin centrul Clujului într-o noapte călduroasă de iunie. Mama purta o rochiță vaporoasă de un galben strălucitor care se asorta minunat cu părul ei lung și negru.Tata astfel o compara mereu cu o albină deoarece el o descria și încă o descrie ca pe o femeie muncitoare, la locul ei, puternică și care ar doborî un hoț super ușor sau cum îmi place mie să simplific comparația tatei "un asasin sexy". Tata îmi povestea că în ziua aia un tânăr înalt, bine aranjat împreună cu soția sa i-au abordat pe stradă într-un mod foarte nostim din punctul meu de vedere... Tânărul Chul-Moo i-a bătut umărul tatei și apoi a început să vorbească în limba lui maternă tata crezând că este un cerșetor sau mai rău un cuplu care avea probleme financiare și mentale l-a evitat, dar Chul-Moo a fost insistent astfel tata l-a plesnit apoi când a vrut să plece soția sa Iseul i-a pus o piedică astfel tata a căzut peste Chul-Moo. Mama râdea cu gura până la urechi și apoi îi spune tatei că acesta este un cuplu coreean care și-au pierdut toți banii în oraș pe alcool pentru a sărbători proaspăta căsătorie.

Tata a fost uimit când a aflat că mama a înțeles ce au zis și ca nu erau de fapt persoane cu probleme mentale.

Iseul a rugat-o pe mama să îi găzduiască și să le împrumute o mică sumă de bani suficientă pentru a se putea întoarce în Coreea. Tata nu a fost încântat de idee, dar mama având un suflet bun a acceptat.

Astfel familia Gyeon a fost găzduită de familia mea. Au vorbit toată noaptea și au decis să păstreze legătura. Zis și făcut! Și de atunci cele două familii au legat o relație de prietenie care s-a sudat cu timpul acum fiind de neînvins.

Mai apoi peste doi ani au decis să deschidă un inovator restaurant Coreean cu mâncare super bună care a prins ușor la public din cauza curiozității oamenilor de a încerca feluri noi de mâncare.

Restaurantul devenea popular cu repeziciune și cele două familii se simțeau ca una colaborând și vizitându-se cu fiecare ocazie pe care o aveau.

Ce m-a impresionat a fost dorința lor de a se accepta și de a se înțelege astfel, nu le-a luat mai mult de un an nici tatei să învețe coreeană și nici familiei Gyeon să învețe română.

În 2003 mama și cu Iseul s-au hotărât să nască în același an astfel copiii lor să se înțeleagă reciproc și să se dezvolte împreună.

Așa că în data de 31 ianuarie 2004 Iseul a născut un băiat voinic și sănătos care părea să aibă un viitor strălucit. Numele i la ales tatăl sau Chul-Moo după o lungă meditație. Astfel Bon-Hwa care prin spusele tatălui său înseamnă "glorios" a devenit noul membru al familiei Gyeon.

Mai apoi nu cu mult de la nașterea lui Bon-Hwa mama a dat naștere unei fetițe drăgălașe, plinuțe, care era voinică și i se citea înțelepciunea pe chip la data de 18 mai 2004. Din păcate am fost diagnosticată cu albinism lucru care nu mi-a afectat părinții și nici pe mine. Noroc că este o formă ușoară de albinism și totul este roz . Acea fetiță am fost eu și la faza cu alesul numelui nu mă pot mândri în mod special cu el. Părinții mei s-au contrazis mult până să ajungă la decizia ca fiecare să îmi aleagă câte un prenume pe care îl adoră cel mai mult.

Astfel m-am ales cu prenumele Octavia de la tata care îmi explica că acest nume sună regal și provine de la prenumele "Octav" care de asemenea își are originea din numele "Octavius", folosit pentru a marca ordinea celor născuți într-o familie, alături de "Primus", "Secundus", etc. Sinceră să fiu prenumele Octavia îmi pare sec și fără nici o strălucire, dar îmi super place când tata mă alintă prințesa lui și îmi spune că sunt albă ca spuma laptelui o adevărată nestemată.

La mama a fost destul de simplu ea a ales prenumele Mirabela doar din cauza unei actrițe dragi ei. Curiozitatea m-a măcinat și am cautat și semnificația acestui nume și am aflat că are origine latină provenind de la cuvântul "mirabilis" care înseamnă "minunat". Nu îmi displace nici acest nume dar concluzia numelui mei în ochii părinților mei l-aș traduce... "Octavia Mirabela" ="prințesa minunată".

Anii au trecut și eu împreună cu Bon-Hwa am crescut împreună devenind prieteni buni. Am reușit să ne înțelegem reciproc și simțeam că orice am face împreună va fi mereu bine deoarece suntem unul lângă altul.

Din păcate pe timpul școlii el era în Coreea unde stătea cu bunicii lui deoarece părinții îi erau ocupați cu restaurantul împreună cu familia mea aici în Cluj. Cu fiecare zi petrecută fără el îmi era din ce în ce mai dor . Mă suna zilnic și vorbeam deschis ne povesteam ziua ce ne-a bucurat ce nu și ce vom face când ne vom vedea. Mereu îl întrebam de ce nu rămâne aici, dar îmi răspundea pe un ton cald care mă alina sufletește și știam că va fi bine spunându-mi că nu vrea să își piardă legătură cu țara lui și încheia cu un ton vesel spunând că dacă stau cuminte îmi aduce ceva drăguț.

Din fericire mă vizita mereu în vacanțe și inima mi se umplea de bucurie când îl vedeam alergând spre mine luându-mă în brațe și strângându-mă la pieptul lui apoi ușor sărutându-mi fruntea cu buzele lui fine și care uneori surprinzător miroseau a vișine.

Mereu îmi zicea aceeași frază care îmi plăcea nespus, dar niciodată nu o arătam
- M-am întors prințesă Octavia! Acum te rog, însoțește umilul tău prieten care este super obosit la restaurantul familiei pentru a gusta minunatul ramen făcut de tine ca mai apoi să îi ajutăm pe părinții noștri.

- Desigut dragul meu Bon-Hwa, cel mai înțelept și glorios om pe care îl cunosc! Te rog urmează-mă.

Mergând spre restaurant povestim și hotărâm ce vrem să facem mai întâi, desigur după ce ne ajutăm părinții la restaurant. La cum îl știu pe tata mă va lăsa să plec mai ales în prima zi în care ajunge Bon-Hwa. Tata este aliatul meu și o convinge pe mama super ușor că trebuie să mă distrez cât încă sunt tânără și frumoasă.

Chiar dacă sunt aproape depigmentată în totalitate din cauza lipsei de melanină asta mă face să întorc și mai multe priviri lucru care îl ador mai ales când sunt cu Bon-Hwa, deoarece mă simt o adevărată prințesă.

Așa că după ce mâncăm mergem spre locuri "necunoscute" împreună fără să privim înapoi având o zi senzațională.