Sunt atârnată de stâncă, strigând după ajutor. Mă prinde cineva de mână. Este o fată. Nici nu apuc să îi mulțumesc și țip. Este prea târziu... Fata dispăru, lăsând pe jos un lănțișor în formă de soare. Dacă ea este soarele, cine e luna? Am început să caut să văd dacă este vreun lănțisor cu lună. Forma de soare o bag în buzunar și realizez că am ceva în el. Este... Este... lanțul. Eu sunt Luna? Ivan este luna? Incep să îl strig. incep să dispar...
YOU ARE READING
Urletul de la răsărit
VampireDacă nu țip până la miază zi, orizontul dintre noapte și zi se va rupe