Bună. Sunt Mallina și am 16 ani. Merg spre școală cu ghiozdanul în spate. Acesta este outfitul meu:
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Am ajuns. Mai sunt 10 minute până încep orele așa că merg la magazin înainte să îmi iau ceva de mâncare. -Bună ziua. Vreau vă rog un sandwitch -De care? -De care o fi, mi-e foame! -Bine. -Cât costă? -17 lei În mintea mea era: Cât..? -Am doar 15 -Atunci nu ți-l dau. Următorul! Am plecat supărată. Peste câteva momente, în fața mea apare un băiat. -Aham, buna -Bună... -Păi, poftim. Ridic privirea și în mâna lui este sandwitch-ul. Mă ridic și mulțumesc politcos apoi plec în clasa auzind clopoțelul. După ore, plec și la poartă îl văd pe el. În mintea mea: *ok... mă duc la el și îl întreb care este numele lui* -Bună! -Hei, cum au fost orele? Plictisitoare... -Mhm, îmi pare rău, spune el zâmbind. -Care este numele tau? Nu te-am întrebat. -Ivan, pe tine? -Mallina -Frumos nume. -Mda... frumos nume -Este totul okay? Vrei să te duc acasă? -Dacă poți...?! -Bine Pe drum, ne-am cunoscut mai bine. În fața casei mele: -Și, aici stau eu -Fain, de acum știu *zâmbesc* -M-păi mulțumesc că m-ai adus. -Cu drag -Vrei să intri? -Dacă vrei...? Gândește-te bine, te rog -De ce? Poți intra. -M-bine... *intrăm în casă* -Așează-te pe scaun. -Bine, mulțumesc -Cu ce te servesc? -Cu un pahar de apă, te rog, mor de sete. -Bine. Am râs, am glumit și ne-am distrat împreună. La plecarea lui Ivan: -Mi-a făcut plăcere! -și mie! -Ești rănită...! -Poftim? -Da, uită-te pe mână...! -Ah, nu-i nimic... Ivan, se întoarce brusc cu spatele. -Scuze, nu suport să văd sângele -Ah, iartă-mă...Așteaptă puțin. Mă întorsc să iau un plature de pe o comodă de pe hol și când mă întorc, Ivan nu mai e acolo.
