–Să ne giugiulim în "Tunelul iubiri"! Exclamă, făcându-mă să râd din nou.

–Hei, unde vă duceți? Fratele meu ne strigă și îl apuc de ureche pe brunet, îndemnându-l să se întoarcă.

–Auch! La dracu! Ți-am spus eu, leul îți afectează mintea! Se vaietă.

–Xander, copiii!

–Black ți-a câștigat aia? Întreabă Akim, făcând semn spre pluș.

–Nu-i minunat?

–Xander sau leul?

–Leul, nu e evident? Zâmbesc, știind că asta o să îl scoată și mai tare din sărite.

Iubitul meu bolborosește niște înjurături la adresa jucăriei și mă ciupește de coapsă.

¿Adónde vas? (Unde vă duceți?)

   –Ky, frate, am mai discutat despre asta, nu vorbim cu toții spaniolă!

   –Cine te-a ajutat să treci la spaniolă? Eu! Așa că cállate la boca!

   –M-a înjurat, nu-i așa? Akim își întoarce privirea, așteptând un răspuns din partea mea.

   –Puțin. Rânjesc, mușcându-mi buzele ca să nu râd de cei doi adolescenți.

   –Ok, derbedeilor, luați aici 100 de dolari și nu ne deranjați timp de o oră, decât dacă vreunul dintre voi e rănit sau arestat!

   –Xander! Îmi lovesc iubitul cu piciorul în coaste. Trebuie să fim niște exemple pozitive pentru ei!

   –Exact! Ăsta sunt eu, fiind un exemplu pozitiv și spunându-le să se care!

   Cei doi puști își dau ochii peste cap și o iau la goană, făcându-se pierduți în mulțime.

   –Ai văzut? Acum să mergem, "Tunelul iubirii" ne așteaptă, iubito!

                                ***

   –Xander! Îmi strâng panicată iubitul de mână, încercând să nu privesc în jos.

   –Nu ai de ce să-ți faci griji, steluțo!

   Afurisitul reușise să mă convingă să ne dăm în roată. Dar lucrurile nu decurgeau atât de bine pe cât și-ar fi dorit el, deoarece roata se blocase cu noi la 80 de metri înălțime.

   –Au spus că o să dureze 15 minute până o repornesc, așa că între timp, concentrează-te pe peisaj.

   –Nu sunt sigură că pot să fac asta, am altceva de făcut!

   –Ce?

   –Să mă panichez! Aproape strig și încerc să nu mă mai hipervenitlez.

   –Starr, deschide-ți ochii! Mă mustrează.

   –Nu.

   –Iubito...

   Adoram când îmi spunea așa. Cuvântul acesta parcă era poezie pe buzele sale.

   Mâna sa îmi cuprinde obrazul, mângâindu-l încet cu degetul, trimițându-mi fiori pe șirul spinării. Oh, la naiba!

   –Lasă-mă să-ți văd ochii, iubito!

   –I-ai mai văzut, nu s-au schimbat de atunci!

   Încă eram pe poziții, deși nu sunt sigură pentru cât timp, mai ales dacă continua să mă atingă.

Playing dirty Where stories live. Discover now