Playing dirty

Capitolul 43.

   –Nu. De ce să jucăm?

–Dacă oricum mergem în Infern, măcar să fie amuzant, nu?

Ha! Astea erau cuvintele mele.

–Teoretic, nu e un joc nou. Ci continuarea celui pe care l-am început în seara cursei. Când tu ai fost de acord să vii cu mine.

–Și care e premiul?

Nu aveam de gând să dau înapoi. Iar el știa asta cel mai bine. Deși mă distrusese, încă râvneam după haos. Eram o sinucigașă, până la urmă!

–Orice îți dorești.

–Ești sigur că-mi poți face față, Black?

–O să încerc. Promit să mă ridic la nivelul așteptărilor tale, Cunningham!

–Atunci să-i dăm drumul! Răspund fără să stau pe gânduri.

Îmi doresc să primesc tot ce el avea de oferit. Cu bune și rele. Iar în schimb, aveam să-i ofer toată căldură pe care o dețineam și un joc de neuitat.

Ochii săi sclipeau cum nu-i văzusem niciodată. Atât de puternic. Erau plini de sentimente copleșitoare. A zâmbit în cele din urmă și m-a tras spre el. Degetele sale au trecu blând prin părul meu, dându-mi-l după ureche. Buzele lui mi-au sărutat cu finețe creștetul și m-a strâns puțin mai tare.

Erau atât de multe lucruri frumoase despre aceasta imagine, dar nu mă puteam bucura pe deplin de ea. Ceva nu mă lăsa. Nu mai puteam nega. Mă îndrăgosteam încet de brunetul din brațele mele, iar gândul că și el m-ar putea părăsi la un moment dat, nu-mi dădea pace. Îmi era teamă că în cele din urmă, ar vedea cât de defectă sunt și ar pleca.

Parcă văzând amalgamul de gânduri care nu-mi dădea pace, și-a lipit buzele de ale mele, încercând să-l blocheze. Și a reușit. Simțurile mi s-au trezit la viață instantaneu și nu mai am nici o îndoială: —o să ajung dependentă de întunericul său.
Dar nu mai conta. O să ajung în același loc, oricum. 

Acest "joc" mă intriga. Voiam să văd ce poate. Voiam să-l văd jucând murdar, pentru că știam că eu aveam să o fac. Nu o să pierd în fața lui.

–Înainte să începem jocul, trebuie să-ți spun ceva.

–Orice. 

–Știu că ai fost să vorbești cu bunica ieri.

   –Starr..

   –Înainte să negi, aceasta m-a sunat să-mi spună că m-ai căutat. Și ca să-ți confirm, da, tot ce ți-a povestit despre mine e adevărat. Inclusiv faptul că eram capabilă să-mi ucid propia mamă, chiar și dintr-un banal acces de furie. Pentru că asta sunt, Xander. Și nu pot să nu mă întreb: de ce m-ai vrea, dacă eu singură nu mă vreau? Sunt distrusă.

–Nu, nu ești-

–Ba da, Xander. Sunt, și nimic din ce mi-ai spune, nu poate schimba asta.

–Atunci mărturisește-mi toate lucrurile oribile pe care le-ai făcut, dar lasă-mă să rămân în continuare lângă tine, Starr. Nici tu nu cunoști toate lucrurile pe care le-am făcut. Iar adevărul este că dacă ți-aș spune, te voi pierde. Dar sunt pregătit să risc.

–De ce?

–Pentru tine.

–Nici eu nu vreau să mă mai alungi, spunându-mi vorbe tăioase, crezând că așa e cel mai bine pentru mine...pentru noi.

–Vrei să rămâi? Glasul său era atât de trist și totuși plin de speranță.

Ce se întâmplase cu băiatul încrezător de mai devreme?

Dacă cineva ne-ar fi auzit acum, ar fi crezut că asta era doar o simplă întrebare, dar eu știam ce însemna pentru Xander. Era șansa lui la fericire, iar el practic mi-o cerșea mie. Și voiam să cred că asta era totodată și șansa noastră să sperăm la ceva mai bun.

–Doar...nu-mi frânge inima între timp. Îi cer privindu-l în ochii.

–Nu o să-ți frâng inima!

Asta era sigiliul unei promisiuni, ce-mi făcea inima să bată nebunește.

Îmi plăcea să-l văd așa. Vulnerabil. Era o latură de-a sa pe care nu o vedeai prea des. Acea latură care-ți reamintește la finalul zilei, că încă are un suflet. Îmi așez mâna pe obrazul său, privindu-l zâmbind.

–Asta o să fie un joc dat naibii!

–De-asta te-am ales, steluțo, tu ești singura care poate face față jocului meu!

Lăsându-mi capul pe umărul său, am ales să mă bucur de moment. Eram doar noi, având întreaga lumea chiar la picioarele noastre. Iar brațele sale mă făceau să mă simt invincibilă.

–Trebuie să obții tu de fiecare dată ce-ți dorești! Afirmă amuzat și dezaprob din cap.

–Amândoi obținem ceva din chestia asta, Alexander. Răspund și mă îndepărtez de el în așa fel încât să îl privesc în ochii.

–Tu, pisicuțo, tocmai ai semnat un pact cu diavolul!

–Atâta vreme cât acest diavol nu mă calcă pe coadă, sunt de acord!

–Ești incredibilă!

–Da, dar asta e unul dintre lucrurile care-ți plac la mine!

Brunetul râde scurt și mă trage spre el, lipindu-și buzele de ale mele.

–Nu ești diavolul! Adaug serioasă, iar el se încruntă, oftând zgomotos.

–Nu cu tine. Șoptește.