The bad boy is my roommate

Capitolul 65

Mia's POV

"Regret " este un cuvant care incearca sa imi domine mintea.Totul in capul meu incearca sa faca legaturi peste legaturi intre ceea ce s-a intamplat din momentul cand l-am vazut prima oara data pe Jake si pana acum.Prima oara pare ca si cum ar fi fost acum ani buni, cand de fapt au trecut aproximativ doua luni.Chiar credeam ca intr-un fel, poate e aici sa ma ajute.Pe cine incerc sa pacalesc?

Nici acum nu imi explic de ce a reactionat cum a facut-o cand m-a vazut atunci pe strada si, cu toate ca l-am intrebat si pe el, nici el nu a stiut ce sa inventeze si sa scoata o poveste.Cum am putut sa cred ca imi vrea binele?Chiar eu, cea care stie foarte bine ca nimeni nu au vrut vreodata sa o ajute.

De ce m-ar vrea un strain daca nici proprii mei parinti nu m-au vrut?

Iarna isi face simtita prezenta in gerul de afara.Nu stiu unde e apartamentul lui Jake exact, dar pare sa fie intr-un oras, orasul potrivit, sper.Avand pe mine doar o geaca, prea subtire pentru vantul puternic, incep sa caut peste tot in jurul meu un taxi.

Dupa cateva minute de mers, o masina galbena mi se zareste in cale, intru repede in ea si dau ochii cu un barbat batran stand la volan.Se uita pe sub ochelari in oglina din fata la mine, asteptand sa ii spun adresa.

O melodie complet necunoscuta se aude la radio, in timp ce ochii mei scaneaza strada apropiata de caminul meu.O parte din panica pe care o purtam s-a distrus, stiind ca macar pot sa ajung la camin.Nu mi-a trecut pana acum in minte faptul ca nu am cheie, sau ca probabil o sa vina cineva la mine si o sa ma exmatriculeze, avand in vedere ca am lipsit destul de multe zile si nici nu mi-am platit taxa de camin.

Cu ultimii bani gasiti prin buzunare il platesc pe sofer si ma duc in camera care ,spre suprinderea mea, e deschisa si complet parasita.Nu e urma ca cineva sa fi fost aici recent, lucrurile fiind exact cum le-am lasat ultima data.

Cu toate ca gandul meu ar fi trebuit sa se duca spre ceea ce a facut cel pe care il credeam un coleg si un prieten, tot ceea ce pot sa gandesc este daca Harry chiar a spus ceea ce a zis Jake.

Nu pot sa ignor faptul ca exista posibilitatea ca el sa fi mintit, avand in vedere ca tot ceea ce a facut si a zis pana acum s-au dovedit lucruri false si pentru alte "rezultate" care, dupa spusele lui, o sa le aflu in curand.Nu stiu la ce se refera, nu e ca si cum as avea o armata de dusmani invidiosi care sa vina sa sa ma omoare.Daca a vrut sa ma sperie cu chestia asta trebuie sa recunosc, a reusit.

Cu ultimele mele procente din baterie o sun pe secretara lui Rick.Nu stiu daca ce vreau sa fac e bine, dar stiu ca asta e ceea ce vreau.Nu vreau sa mai stau aici.Pentru ce ?Il iubesc pe Harry, da, dar asta nu o sa fie vreodata reciproc.Chiar daca ar fi, nu am putea rezista mai mult de cinci minute sa nu ne certam.Suntem prea.....diferiti?Probabil acesta este cuvantul cel mai potrivit.

-Buna ziua.

O voce masculina in locul uneia calda si feminina imi raspunde repede.Mi-a luat doar cateva secunde sa imi amintesc vocea aceasta, Rick.Inima a inceput sa imi bata intr-un ritm mult prea rapit.

Vorbesc cu tatal meu si el nici macar nu stie ca sunt fata lui.Am lasat o singura lacrima sa imi stea in cale inainte sa incep sa vorbesc.

-Buna ziua, sunt Mia Fee.

-Mia.Am incercat sa dam de tine pentru ca nu ai venit la birou, dar nu am reusit.S-a intamplat ceva?

-Nu, domnule.Am fost plecata si nu am avut semnal.Imi cer scuze pentru absenta mea.

Adevarul e ca am fost plecata, dar telefonul meu avea semnal.Pur si simplu am simtit ca e mai bine sa il tin inchis cand nu am avut nevoie de el.

-Domnule, imi doresc sa demisionez.

-Mia, ce tot vorbesti acolo?De ce ai vrea sa  faci asta?

-Imi pare rau, nu va pot spune.Va rog sa imi acceptati demisia.

-Nu, mie imi pare rau, chiar imi placea de tine si de felul cum lucrezi.

-Va multumesc mult.La revedere.

-Mia, un lucru.Vrei sa vii maine la mine acasa sa luam o ultima masa impreuna?Am o mica surpriza pentru tine.

-Domnule, Rick.

-Nu, spune-mi doar Rick.

-Rick, nu stiu.As vrea sa plec maine.

Tot ce pot sa ma gandesc e ca daca as fi de acord cu invitatia lui as da ochi in ochi cu Victoria.Si nu pot sa spun ca asta ma incanta extrem de mult.

-Mia, o ultima masa.Putem sa ne intalnim in oras, doar noi doi, dar cred ca mai bine e la mine acasa.Gabe, bucatarul, poate sa faca magie din orice fel de mancare.Cum iti suna asta?Te rog?

-Ammm......o sa vin.

Gura mea raspunde inainte sa ii lase timpul suficient creierului meu sa se gandeasca mai adanc la toata faza aceasta.

-Minunat.Poti sa vii oricand doresti.

O sa iau masa cu tatal meu.Cu toate ca asta suna atat de normal, nu stiu cum ar trebui sa ma simt pentru ca, clar nu e normal in situatia noastra.Speram ca maine sa pot sa ma duc la director si sa anunt ca o sa renunt la anul scolar.

E asa de ironic.

Am ajuns aici pentru ca sa am parte de o facultate buna, la care sa imi faca placere sa merg.Am intrat cu toate ca nu credeam ca asta o sa se intample si am ajuns sa plec pentru ca viata mea a devenit o telenovela.

-----

Hei:) Trebuie sa ma gandesc la sfarsit pentru ca nu stiu exact daca sa va fac pe plac sau nu :))Nu mai avem mult :D

Cum ati petrecut de Craciun?Vreau sa va urez:La multi ani!

Nu stiu exact cand o sa postez, ieri voiam sa o fac, dar a trebuit sa plec:(Va multumesc mult pentru ca inca asteptati dupa lenta de mine sa posteze.