The bad boy is my roommate

Capitolul 28

 Harry's POV 

  

  

  

 -O să te căsătorești cu Harry. 

  

 Cuvintele astea mă lasă fără replică,grai sau pic de furie.Rămâne doar un sentiment de dezamăgire profundă, față de mine, pentru că am ajuns să fiu în cazul în care un om străin să îmi controleze viața.Să facă asta într-un mod atât de barbar,nedrept și rahatic. 

  

 -Vorbești serios ? 

  

 Vocea Victoriei sună mai mult ca un chicot iar a mea nu vrea să iasă la suprafață.Pur și simplu sunt împietrit pe ideea că o să mă căsătoresc cu scârba asta.Unghiile i se infing în pielea mea,arătându-și fericirea într-un mod tâmpit. 

  

 -Ce naiba ai spus ? 

  

 Murmuri care par a fi o propoziție, se leagă din gura mea,adresându-se lui, drept cel mai prost om de pe planetă care a scos cea mai mare prostie din gură. 

  

 Urăsc căsătoria și nu pot să cred că o să am parte de ea cu ultima persoană de pe planetă cu care chiar vreau să am contact.De ce două persoane ar promite printr-o hârtie idioată un lucru pe care nu o să în respecte vreodată?00000

  

 -M-ai auzit. 

  

 Zâmbetul nu îi dispare iar când acesta îmi analizează mai bine fața și vede cât de prost și probabil cretin arăt, izbucnește într-un râs cu sunete de porci care cer mâncare. 

  

 Secunde întregi aștept ca zgomotele animalice ale lui Rick să înceteze, dar când nu o fac și starea mea devine prea deprimantă să mai fie gândită de creierul meu care duce multe lipse,îmi dau drumul la gura mea spurcată. 

  

 -De ce dracu râzi ca un porc? 

  

 Într-un final renunță și ii rămâne pe mutră doar o privire amuzată.O Doamne, îl urăsc pe tipul asta mai mult decât m-am urât pe mine. 

  

 -Pentru că ești așa de fraier.Era o glumă.Fața  ta a meritat însă totul. 

  

 Își șterge nasul cu o mână.Nu pot să cred că tâmpitul asta m-a păcălit.Nu sunt ușor de păcălit dar un moș a reușit să o facă ușor și bine. 

  

 Îmi vine să îmi unesc pumnul cu mufa lui și să îi arăt cu cine să glumească și cu cine nu.Pe de altă parte,sunt al naibii de fericit că a fost doar o glumă.O glumă pentru care mi-am făcut scenari în cap și toate implicau cum dracu să îi spun asta Miei. 

  

 Îi mulțumesc lui Dumnezeu că a fost doar o idioată de glumă pentru că altfel tot spațiul și încercările de a stă departe de Mia ar fi o risipă de timp în care aș putea să îi simt buzele peste ale mele. 

  

 Am nevoie de ea mai mult decât am nevoie de aer în moment de față.