The bad boy is my roommate

Capitolul 39

Mia's POV 

  

 Fața lui este încă acoperită în mâini.Doar un oftat masiv îi pareste gura în descurs de câteva minute în care încerc să îmi fac o legătură cu orice lucru posibil, care să explice de ce are reacția asta. 

  

 I-am spus că vreau să am o slujbă, cred că am făcut-o.Asta nu contează însă, nu ar trebui să fie nervos dacă nu îi spun un lucru de acest gen.E viața mea și cred că am dreptul să am parte și de ceva pozitiv sau negativ. fără să îi spun lui. 

  

 Oricum viața noastră e destul de complicată, la fel și relația noastră, dacă îi poți spune așa.De aceea nu văd care e treaba cu slujbă mea.Orice este, știu că îl afectează într-un mod. 

  

 Orice este însă , știu că nu o să aflu prea curând. 

  

 -Vorbești serios ? 

  

 Sparge el liniștea, uitându-se printre degetele la mine, apoi luându-și mâinile de pe față și punându-le peste ale mele , pe abdomenul lui. 

  

 -Da 

  

 Schițează un zâmbet de care nu sunt foarte sigură.Încearcă ceva dar totuși, orice este , o să încerc  să îl las in pace pentru că știu că atunci când el o să fie pregătit să îmi spună , o va face.Încrederea mea  se bate cap în cap cu curiozitatea. 

  

 -Ești fericită pentru ea? 

  

 -Nu pot să îți răspund la întrebarea asta încă.Astăzi este prima mea zi și nu știu exact cum o să fie.Dar am o slujbă, asta este tot ce vroiam. 

  

 -Tot ce vroiai ? 

  

 -Da 

  

 Rânjetul acela jucăuș și strab revine, ducându-și degetele în jurul taliei mele și trăgându-mă cât mai aproape de el, apoi unindu-ne piepturile. 

  

 -Și eu ce sunt aici ?Un nedorit? 

  

 Râsul meu pornește la unison cu al lui , sărutându-ne scurt deoarece rasetele nu ne lăsă să ne ducem treaba mai departe. 

  

 -Nu, acum ești obstacolul meu în a pleca. 

  

 -Mhm, am impresia că amândoi vrem să avem de aface cu un obstacol acum. 

  

 Buzele îi coboară pe gâtul meu, coborând săruturile spre pieptul meu, până când nasturele cămășii îi interzice să mai coboare. 

  

 -Poate nu acum. 

  

 Îmi mușc eu buza de jos, încercând să nu scot vreun sunet sau să încep să râd de faptul că lui Harry îi e prea lene să deschidă nasturii, încercând să își bage dinții în acțiune și să îi deschide în acest fel, fără noroc ca urmare.