Toată această perfecțiune din viața mea a durat doar câteva săptămâni, luni. Am fost invitați la o petrecere oganizată de firma la care lucra soțul meu. Mi-am pus cea mai elegantă rochie pe care o aveam în dulap, îmi contura atât de bine formele corpului, apoi mi-am pus pantofi cu toc înalt. De păr și machiaj s-a ocupat o prietenă care se pricepea foarte bine. Soțul meu s-a îmbrăcat într-un costum bine țesut cu o cămașă și la gât avea un papion. Înainte să ieșim de pe usă, mă prinde de mână, mă sărută pe frunte și îmi spune:
-Ești cea mai frumoasă soție! Te iubesc!
Când l-am auzit mi-au trecut 1000 de fiori prin tot corpul. Mă simțeam cu adevărat specială în preajma lui.
-Mulțumesc! Și eu te iubesc!
La intrare în restaurant am fost întâmpinați de un bărbat înalt, ochi căprui și bine făcut. Trebuie să recunosc, era foarte atrăgător. După ce l-a salutat pe soțul meu, s-a uitat la mine foarte atent, puteam să jur că are ceva gânduri ascunse:
-Bro, prezintă-mi și mie această minunăție de femeie!
Bro? De ce îi spune așa soțului meu? Nu vede că sunt la brațul unui bărbat și îndrăznește să vorbească așa? Clar, lipsă de respect. Într-un final, am înțeles că se înțelegeau foarte bine încât se considerau frați.
