Doctorii au făcut tot posibilul să ne salveze pe amândoi. După câteva ore bune de inconștiență mă trezesc într-un salon privat. Alin era așezat pe fotoliu.
-Hei! Te-ai trezit!
-Da. Vreau să-mi văd copilul.
-E băiețel. E exact ce mi-am dorit. O să-i las toată moștenirea mea.
-Bine, Alin. Nu e momentul să te gândești la asemenea planuri.
-Mă duc după asistentă să o anunț despre dorința ta.
Aș vrea ca Ian să fi fost în locul lui. Nu știu cum de i-am oferit oportunitatea de a fi tată acestui individ destul de periculor. Care ar fi în stare să mă omoare dacă ar ști că l-am mințit. Asistenta vine și-mi înmână copilul. Era un băiețel firav. Brațele începeau să-mi tremure când l-am atins pentru prima dată. Îmi era frică să nu cumva să-l rănesc.
-Cu încredere, doamnă!
-Ce micuț este!
Lacrimile îmi inundă fața. Când îi studiez mai bine fața îmi dau seama că seamănă complet cu Ian. Cum puteam să-l uit pe Ian când aveam de acum înainte în față chipul lui. Rodul iubirii noastre.
-Seamănă cu mine! afirmă Alin.
Fericirea i se citea și lui pe chipul lui. Era mândru că avea copil. Șitiam că o să investească mult în el și că o să se ocupe atâta timp cât nu o să banuiască nimic. Totuși nu părea atât de prost.
-Deși s-a născut prematur la 7 luni și jumătate e complet sănătos. Nu e așa doamnă asistentă? E o minune în ziua de astăzi.
-Așa este domnule!
Am noroc că mi-am aranjat toate trebrile cu doctorii din acel spital.
-Nu știți când o să fiu externată? întreb eu cu gândul să schimb subiectul.
-Doamnă, abia ați născut de câteva ore și doriți să și plecați? Nu e prea posibil.
-Aș prefera să mă refac acasă. O să-mi angajez o asistentă personală. Poate chiar pe dumneavoastă dacă vreți.
-Asta puteți vorbi cu directorul spitalului.
-Alin, crezi că te poți ocupa tu de asta?
-Desigur, scumpo!
Alin mi-a pregătit externarea în scurt timp.
-Ce bine e acasă!
-Am pregătit și camera pentru copil.
-Mi-aș dori să dorm eu cu copilul într-o cameră.
-Se rezolvă. Dar o să-mi fie greu să dorm fără tine!
Și-mi pleznește o palmă peste fund.
-Alin?! mă uit nervoasă la el. Ce-i cu comportamentul acesta?
-Abia aștept să te tăvălesc din nou prin cearșafurile mele.
-Încă nu m-am refăcut. Abțineți poftele.
Nu știu cât timp o să rezist să stau cu el în casă. Mă enervează enorm de mult. Nu aș mai putea să mă dăruiesc lui nici măcar odată. Începeam să-l urăsc dar nu știam de ce. Se comporta frumos și îmi făcea toate poftele dar știam că e un excroc fără sentimente.
***
Primele luni după sarcină au trecut. Băiețelul meu creștea pe zi ce trecea. Într-o zi mă aflam în bucătărie să-mi pregătesc cafeaua de dimineață. Pornesc televizorul și ascult știrile.
-Alin!
-Da, iubito!
-Dorești cafea?
-Te rog!
Nu pot să ignor anunțul de la știri când aud numele lui Ian. "În această dimineața la penitenciar a avut loc o tentativă de ucidere a unui deținut. Ian a fost atacat din senin în baia bărbaților. A fost înjunghiat de 3 ori în abdomen. Starea lui este critică și se află în comă de gradul trei. Doctorii nu prea îi mai acordă șanse de supraviețuire."
Mă uit la Alin și îi spun nervoasă:
-Sper că nu ai fost tu!
-Nu am fost eu.
Zâmbetul de pe față îl trădează complet.
-Mă minți. Nu pot să cred că ești în stare de așa ceva! Toate au o limită.
-Hooo, nebuno! Dacă ți-am spus că nu am fost eu atunci termină. Îl iubești? De ce ți-ar păsa. Acum ești a mea și trebuie să-ți faci datoria de femeie. Și apropo, nu m-ai satisfăcut de mult. Așa că deseară să te pregătești.
-Nu avem timp de așa ceva. Trebuie să mă ocup de copil.
-Stai liniștită, am angajat o bonă! Să nu aud scuze! Acum trebuie să plec am ceva afaceri.
Nu pot să cred că îmi iese din cuvânt. L-am pus să-mi promită că nu va face asta, iar dacă o va face am să-l păresesc și am să-i iau copilul însă șantajul acesta nu are nici un efect asupra lui. Și în nici un caz nu am să-i fac pe plac. Am să mă opun. Doar ce poate să-mi facă?
Hey! Sper că mai e cineva care mai citește povestea asta! Mi-am reluat activitatea și am să scriu de acum tot mai des! Sper să vă placă! Pupici! :*
