Pe aripile noptii

Capitolul 10

In drum spre casa vremea parea mai urata ca inainte, vantul batea mai cu putere iar soarele era doar o amintire vaga a zilelor de vara.

In timp ce mergeam cu pasi apasati spre casa simteam ca mintea mea era indreptata inspre o suta de directii. Cum se poate sa am atatea intrebari? Cum se poate sa nu fie nici un raspuns pentru nici una dintre ele? De ce eram eu cea prinsa mereu la mijloc in toate problemele?

Cand am ajuns pe treptele casei, am observat ca usa era intre-deschisa.

,,Ce ciudat!" m-am gandit eu . Tata nu tinea niciodata usa descuiata, in special in ultima vreme dupa toate aceste atacuri.

-Tata! am inceput eu sa strig dupa el cand am pasit in hol.

- Aici, Isabelle! am auzit vocea lui din sufragerie.

Cand am ajuns in pragul camerei spatioase, am ramas fara aer. Nu puteam sa-mi cred ochilor.

Toate hainele erau insirate prin sufragerie , valize mari stand larg deschise pe podea.

Tata, avand o fata foarte palida si exasperata, se misca cu viteza prin camera incercand sa impacheteze cat mai multe in cat mai putin timp.

- Care din pulovere vrei sa- l luam cu noi: cel verde sau cel de la bunica? A intrebat acesta pe nerasuflate intorcandu-se spre mine.

- Tata! Ce se intampla? Unde plecam? am ridicat eu tonul exasperata.

- Izy! Nu mai putem ramane nici o secunda in orasul asta blestemat!a spus el uitandu-se cu disperare in ochii mei.

- De ce? Ce s-a intamplat? am intrebat, devenind din ce in ce mai nelinistita.

- Nu vezi ceea ce se intampla? a intrebat el cu o ironie exasperata in glas. Se intampla, Isabella, lucruri care nu ar trebui sa se intample.

M-am uitat la el cu o privire confuza si speriata, nereusind sa fac nici un pas din locul in care stateam.

- Ce crezi ca s-a intamplat cu prietena ta, Ashley? a continuat el ridicand tonul din ce in ce mai mult, gesticuland ca un om nebun. Crezi ca a venit vreun animal salbatic si a papat-o? Nu, Izy! Exista fiinte mai presus de abilitatea noastra de imaginatie. Fiinte care traiesc in umbra si ne vegheaza, asteptand mereu momentul oportun ca sa ne ia viata. Pentru acestea, noi nu suntem decat jucarii in ghearele lupului. Ne atrag in capcane, ne pot manipula su se hranesc cu sangele nostru! Au infatisarea moastra, dar defapt sunt niste monstri, care poarta numele de... vampiri! a rostit el ultimul cuvant pe un ton soptit.

Am simtit cum imi fuge pamantul de sub picioare. Era imposibil ca toate acestea sa fie adevarate!

M-am apucat cu ambele maini de masuta din hol ca sa ma sustin si am simtit o senzatie ciudata in tot corpul pe care nu am mai simtit-o niciodata pana atunci. Plamanii mei se umplusera cu aer iar eu incetasem sa mai respir. Capul meu se invartea si simteam presiunea exercitata de mainile mele asupra mesei . Totul in jurul meu era in ceata, iar orice miscare parea facuta cu incetinitorul, timpul parca fiind incetinit. Astfel, nu mi-am dat seama cand masuta de care ma sprijineam a luat foc fara nici o logica( in jurul ei neaflandu-se nici o lumanare sau nici o lampa). L-am vazut pe tata grabindu-se sa ma indeparteze de masa si sa ia stingatorul de flacari de pe perete pentru a opri focul sa se raspandeasca. Simteam cum ochii mi se umplura cu lacrimi dar nu stiam exact daca cauza era fumul greu provocat de incendiu sau de senzatia ciudata de presiune pe care o simteam in piept. Dar cu fiecare secunda de durere care trecea flacarile se inteteau, stingatorul nefacand fata.

- Isabella! Opreste-te! striga tata lasand stingatorul jos si apucandu-ma de umeri. Dar eu nu ma puteam uita la el, la fata lui, ochii mei fiind atintiti spre masa care ardea din ce in ce mai tare.

-Isabella! Uita-te la mine! Uita-te in ochii mei! Concentreaza-te! mi-a spus el scuturandu-ma.

Brusc, am simtit cum revin cu picioarele pe pamant iar senzatia ciudata disparand complet, iar in acest timp focul micsorandu-se pana ce flacara disparu complet de parca nici nu existase. Muschii mei se relaxara, iar oboseala se instaura pana in maduva oaselor.

- Uita ca asta s-a intamplat, spuse tata, uitandu-se in ochii mei in timp ce ma mangaia incet pe mana. Du-te in camera ta si culca-te. Maine vom avea o zi lunga.

M-am desprins din stransoarea lui si mi-am indreptat pasii spre scari, ascultand porunca lui farasa ma uit inapoi sau sa mai pun o alta intrebare. Era ciudat....ma simteam ca....hipnotizata.