Pe aripile noptii

Capitolul 1

- Hei, Izy! Grabeste-te! Se auzi vocea tatei din bucatarie. Mi-am imbracat repede hanoracul albastru aruncat pe marginea patului din camera mea. Mi-am pus ghiozdanul pe un umar, asa cum imi place sa il port de obicei si am coborat scarile in graba. Cand am ajuns in bucatarie, tata facea clatite. M-am furisat in spatele lui, cat el se lupta cu o clatita lipita de tigaie si am furat una din farfuria de pe masa. Am inaintat usor spre
iesire, cand am simtit privirea tatei arzandu-mi spatele.

- Si unde crezi ca pleci fara sa iti fi luat micul dejun? spuse tata pe un ton iritat.

- Ashley ma asteapta, tata! Daca nu ma grabesc vom intarzia din prima zi de scoala! am raspuns eu grabita.

- Izy, am mai vorbit despre asta! Stii doar ca micul dejun reprezinta masa cea mai importanta a zilei. Nu pleci fara sa mananci!

M-am asezat oftand la masa si incercand sa ma indop cu cat mai multe clatite posibil sub privirile staruitoare ale tatei.

Henry Hawkston era un barbat inalt si vanjos cu ochi ageri dar foarte caldurosi si o inima cat se poate de mare. El mi-a fost si mama si tata in acelasi timp. Mama a murit la nasterea mea si ne-a lasat sa ne descurcam singuri. De atunci, tata si-a luat indatoririle foarte in serios...uneori, poate prea in serios. Cand unchiul Frank, trece pe la noi cateodata dupa ce se intoarce din calatoriile lui, imi vorbeste despre tata cel din liceu si despre toate nebuniile pe care le faceau ei doi impreuna. Nu cred ca mi- l pot imagina pe tata la 17 ani,capitanul echipei de basket care agata toate fetele din scoala sau pe tata la balul de absolvire de la sfarsitul liceului, fugarindu-l pe proful de engleza in jurul scolii ca sa se revanseze pentru toate detentiile primite. Cu toate ca unchiul Frank si tata se amuzau de minune pe seama acestor amintiri, puteam simti incordarea tatei care il faceau pe unchiul Frank sa se opreasca din povestit cand totul mergea prea departe.

Soneria de la intrare suna brusc, trezindu-ma din reverie si Ashley intra cu pasi repezi in bucatarie.

- Ce tot faci? ma intreba ea cu o nuanta de isterie in voce. Te astept de ceva vreme si vom intarzia!

Am baut si ultima picatura de lapte,mi-am luat ghiozdanul si m-am grabit spre usa de la intrare. L-am sarutat pe tata in treacat, in timp ce Ashley ma apuca de mana si ma trase afara din casa.

- La revedere, domnule Hawkston! spuse ea pe nerasuflate, inchizand usa in urma ei si incepand amandoua sa alergam pe Welvary Street.

******************

Ochii de un verde smarald ai lui Ashley ma priveau ingrijorati cat incercam sa imi fac loc in autobuzul aglomerat. Nu mi- a placut niciodata sa merg cu autobuzul scolii. Era plin de copii de clasa a 6a si a7a care se strambau la noi. Unii aveau priviri rautacioase care spuneau ,, ne-ati invadat teritoriul", si abia m-am putut abtine sa nu ma stramb si eu inapoi la ei. Cand m-am uitat la reflectia mea din geamul usor aburit, am realizat ca eram foarte palida, ceea ce nu ma mira. Speram ca ziua de azi sa nu mai vina niciodata! Eram obligata sa ma intorc la scoala printre cele mai orgolioase,egocentriste si prefacute persoane din intreaga lume si sa incerc sa ma prefac ca sunt fericita sa le vad, dar pe care in realitate nu le suportam! Uram deschiderile noului an scolar! Intotdeauna eram prinsa printre copiii care se inghesuiau sa asculte acelasi discurs plicticos al domnului director din fiecare an, apoi cantam Imnul National si ne intorceam in vechile noastre clase insotiti de diriginti. Diriginta noastra, doamna Guffin, era profesoara de chimie si singurul profesor care iubea cu adevarat sa ma faca de ras in fata clasei. Dupa ce ne citea acelasi regulament, pe care il stiam fiecare dintre noi aproape pe de rost, se prefacea ca intradevar o intereseaza ce am facut noi in vacanta de vara. De obicei, astea sunt orele in care aud numai comentarii, de genul ,, Izy, scumpo, tu ce ai facut in vacanta asta? Spune-mi ca nu te-ai inecat in vreo fantana sau ai cazut in Marele Canion......din nou!" Iar apoi izbucnea intr-un ras isteric, care mie imi suna mai degraba ca o morsa ranita, urmat de hohotele sanatoase de ras ale colegilor, iar eu doar ma balbaiam si roseam, provocand motive in plus pentru diriginta sa isi bata joc de mine. Doamna Guffin, ma ura deoarece in clasa a 8a, am fost pe aproape sa ii dau foc pretiosului sau laborator! Eram prea preocupata sa ma holbez la Erick Gilberson, cel mai popular baiat din scoala, care printr-o minune, picase sa imi fie coleg de laborator tot anul la chimie, asa ca eram prea ,, distrasa" ca sa ma pot concentra la amestecul de substante pe care il faceam. Din fericire nu a fost nimeni ranit. Mai putin peruca doamnei Guffin, care spre marele ei ghinion, a stat in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Din acel moment inca cauta orice pretext sa se razbune. Dar doamna Guffin, nu este singura mea problema! Lucya Hamilton, sefa grupului de majorete ale liceului, a incercat tot anul trecut sa iasa cu Erick, ceea ce nu a fost in favoarea mea avand in vedere afectiunea brusca a lui Erick fata de mine din ultimul semestru. Chiar daca eu nu ma mai simteam atrasa de el, am fost placut surprinsa sa il vad atat de atent si grijuliu cu mine, uneori holbandu-se insistent cu coada ochiului la mine, sau indepartandu-mi dupa ureche o suvita de par ce imi cadea in fata. Toate astea au facut-o pe Lucya doar sa o enerveze si mai tare! Era suficient ca ea nu ma suporta inca de la gradinita. Intr-o zi cand faceam felicitari de Ziua Recunostintei,aceasta fetita diabolica de numai 6 ani, s-a furisat in spatele meu cu o foarfeca in mana! Dar inainte sa imi poata distruge desenele, o fata cu ochii verde smarald, par de foc si un zambet strengaresc pe fata, a hotarat ca ar fi mai bine daca si-ar face castelul din nisip direct in capul Lucyei. Din ziua aceea, eu si Ashley am fost cele mai bune prietene.

Autobuzul se opri si am inteles ca am ajuns la destinatie. M-am inghesuit printre copiii care se grabeau sa iasa, facandu-mi loc cu coatele, iar cand am ajuns in sfarsit afara, am luat o gura mare de aer si impreuna cu Ashley, am pornit cu pasi apasati spre scoala.