Pe aripile noptii

Capitolul 4

Masina parca in fata casei. Afara ploua torential, iar cerul  era acoperit de nori negri si grei.
Erick scoase cheile din contact si se intoarse sa se uite la mine.
- Pot sa te conduc pana in casa, daca vrei, zise el plin de speranta.
- Nu, mersi! Cred ca ma pot descurca singura de aici, am spus eu repede.Tot ce imi doream era sa stau singura.
Am incercat sa nu ma uit inapoi la fata dezamagita a lui Erick si sa ies repede din masina, cand am observat ceva ce ma tinea legata de scaun. Centura de siguranta. Sigur. Am incercat sa ma eliberez, dar parea blocata. 
Erick ofta in stanga mea si se apleca sa ma ajute. Dintr-o singura miscare simpla, a desprins centura fara prea multa greutate. Dar in loc sa se retraga inapoi la locul lui, acum statea cu fata la numai cativa centimetri de a mea. Ma uitam adanc in ochii lui si........am vazut-o! Sclipirea aceea care m-a anuntat ce avea de gand sa faca. Am deschis repede usa lasand vantul rece sa inunde salonul si sa il trezeasca pe Erick la realitate, inainte sa apuce sa ma sarute. El s-a retras repede la locul lui si si-a indreptat privirea spre geamul opus mie, fixand un punct pe care numai el il putea vedea. Era suparat si probabil ranit, dar incerca sa nu arate asta. 
- Aaaaaa......eu......ar cam trebui sa plec. Mersi ca m-ai adus, Erick! am spus eu incercand sa-i prind privirea.
Dar el nu s-a intors cu fata catre mine. A bolborosit un ,, Pe curand, Izy" si a pornit motorul masinii. Am iesit in ploaie, direct pe veranda casei mele si am urmarit Porche-ul negru indepartandu-se cu viteza. Ma simteam ingrozitor pentru Erick. Chiar nu vroiam sa il ranesc! De ce mi se intampla toate doar mie? De ce trebuie sa fiu eu fata rea care provoaca suferinta oamenilor?
Am intrat in casa si m-am asigurat ca inchid bine lacatele de la usa. Gandul la silueta neagra din parcarea scolii inca imi dadea fiori.
Stiam ca tata trebuia sa fie la birou pana diseara, dar am aruncat o privire prin casa ca sa ma asigur. Chiar aveam nevoie sa stau singura putin. Am urcat scarile in graba spre camera mea, mi-am aruncat geanta si m-am intins in pat. MP3-ul meu era pornit. Probabil uitasem sa-l inchid de dimineata. Aveam mintea mult prea incarcata ca sa ma pot relaxa asa ca am incercat sa ma concentrez pe versurile melodiilor din MP3 si fara sa imi dau seama.....am adormit.
M-am regasit din nou in fata oglinzii cu rama sub forma unui cadran. Ma uitam uimita la reflexia fetei aceea superbe incapabile sa se miste. Dar nu am avut curajul sa ating oglinda din nou pentru ca imi era frica sa nu se termine totul si sa fiu lasata inapoi in bezna. M-am asezat pe podeaua de marmura si mi-am strans genunchii la piept. A fost destul de dificil din cauza rochiei lungi si fantastice, aceeasi rochie cu a fetei din oglinda care imita si ea gestul meu. Era imposibil de crezut ca eram aceeasi persoana. Am incercat sa nu fac contact cu oglinda ca sa pot prelungi momentul,asa ca nu stiu cat timp am stat acolo. Dar am observat ca pe masura ce minutele se scurgeau, camera devenea din ce in ce mai intunecata, singura sursa de lumina fiind lumanarile din jurul oglinzii. Iar acolo......in intuneric.....statea cineva......o silueta. Era asemenea cu cea pe care am vazut-o in oglinzile retrovizoare ale lui Erick. Sentimentul ca ceva nu era in regula si de spaima, ma cuprinsera imediat. Figura era conturata de lumina slaba a lumanarilor si era evident ca ma tintuia cu privirea pe sub gluga care ii acoperea fata. Se apropia de mine. O mana cadaverica scruta intunericul spre mine, iar atunci am auzit un tipat. ,, Isabella!" Vocea bunicii rasuna in incapere. Dar nu era de la silueta neagra care se apropie. ,, Isabella! Pleaca de aici!" am auzit din nou glasul. 
M-am uitat de jur imprejurul camerei, cautand vreo iesire prin intuneric, dar stiam deja raspunsul. Nu era nici o usa. Nici o iesire. Eram incoltita. Iar atunci mi-am amintit. Oglinda! Nu stiam de ce, dar o parte din mine imi zicea ca asta era singura mea solutie. Dar inainte sa pot apuca sa ating oglinda, am simtit mana siluetei negre, apucandu-ma strans de brat, iar o pereche de colti albi se repezira spre mine.

************************

Am deschis larg ochii, incercand sa trag adanc aer in piept. A fost doar un vis, imi tot repetam eu. A fost doar un vis. Am simtit fiori reci ca gheata cuprinzandu-ma. Geamul era larg deschis, lasand vantul rece sa patrunda in incaperea intunecata. Eram uda,iar parul incalcit mi se lipise de frunte.Am incercat sa ma ridic in capul oaselor, cand am simtit o durere ascutita la baza gatului meu. MP3-ul era oprit, iar toate becurile din casa nu functionau. M-am ridicat din pat, bajbaind prin intuneric, ochii mei inca acomodandu-se cu lumina slaba. Am inchis fereastra si am coborat la parter, incercand sa nu ma impiedic si sa cad pe scari. Am gasit panoul de electricitate si am pornit energia cu modul economic. Cand toate becurile s-au reaprins, am dat buzna in prima baie pe care am vazut-o si mi-am analizat fata in oglinda. Aratam ingrozitor! Eram palida, aveam pungi sub ochi, iar tot parul meu imi era lipit de fata. Dar cea mai oribila era rana de pe gatul meu care mi-a patat toata partea de sus a hanoracului cu sange. M-am dezbracat repede si am aruncat toate rufele murdare in cos. Am intrat in dus si am lasat apa fierbinte sa curga peste mine. Aveam sute de intrebari care imi umpleau capul, iar cea mai importanta era: Ce se intampla cu mine?  Stiam ca mi-a fost greu sa accept ca bunica nu mai este, dar credeam ca am trecut peste. Dar in visul asta.....parea atat de vie........iar atunci cand m-a avertizat, o simteam atat de aproape, parca era chiar acolo,langa mine.Puteam sa simt ingrijorarea din glasul ei. Totul parea atat de real. Rana de pe gatul meu a inceput sa ma arda din ce in ce mai tare, asa ca am fost nevoita sa ies afara din dus.  Tata trebuia sa fi ajuns acasa pentru ca am auzit televizorul deschizandu-se. M-am uitat in oglinda la rana mea, acum curata si am observat ca erau doua gauri adanci in pielea mea. Ce ciudat! Nu imi amintesc sa ma fi ranit! Am gasit un elicoplast pe unul dintre rafturile de pe marginea oglinzii si mi-am acoperit rana. Nu vroiam sa o vada tata pentru ca el obisnuia sa isi faca griji aproape din orice. Cand eram mai mica, eu si Kevin am facut intrecere pana la brutaria din capatul orasului. Nu am mai terminat niciodata cursa aia pentru ca la jumatatea drumului eu m-am impiedicat si am cazut, iar Kevin a hotarat ca nu va continua fara mine. Aveam o zgarietura mica pe genunchi,dar cand tata m-a vazut, a chemat imediat ambulanta. Cand au sosit doctorii alertati in cautarea pacientului muribund, m-au zarit pe mine, vesela si zambitoare. Tot ce am primit a fost un elicoplast in forma de fluturas si un abtibild, iar tata un avertisment pentru ca a sunat la numere de urgenta fara motive reale. Insa avertismentul nu l-a oprit sa incerce sa ma interneze in spital cand mi-a aparut primul cos!  M-am acoperit cu un prosop si am hotarat sa ma duc direct in camera mea. Eram la jumatatea scarilor cand l-am auzit pe tata iesind din living. 
- Isabella? am auzit vocea lui groasa si iritata care nu prevestea lucruri bune.
- A, tata......s-a intamplat ceva? am intrebat eu ingrijorata.
- M-a sunat diriginta ta azi. A zis ca ti-a fost rau si te-ai intors acasa. Te simti bine? Vrei sa-o chem pe doamna Martin sa aiba grija de tine?
- Nu! am strigat eu. Nu, tata! Ma simt bine. Serios! Sunt putin obosita, asa ca ma duc in camera mea. Noapte buna!
M-am intors sa urc restul scarilor, cand vocea tatei, putin mai iritata ca inainte ma opri iar:
-Isabella?
-Da? m-am intors eu catre el.
Fata lui era aproape stravezie, iar vocea i se inabusea in gat. 
-Sa ai grija de tine, imi spuse el si se retrase repede in bucatarie. 
Am ajuns in camera mea si am inchis bine usa. Ce se intampla cu el? De ce aveam sentimentul ca imi ascunde ceva? 
Mi-am luat o pereche de blugi mai vechi si un tricou curat de pe raft si m-am aruncat in pat. Am hotarat ca nu am cum sa adorm in noaptea asta asa ca am pornit mini-televizorul din camera mea pe canalul meu preferat de muzica. Am inchis ochii lasandu-ma purtata in lumea muzicii rock si incercand sa numar picaturile de ploaie care se loveau de geam. Sper ca tatei nu i-a venit vreo idee nebuneasca si s-o sune pe doamna Martin. Chiar nu aveam nevoie de nimeni care sa aiba grija de mine! Doamna Martin este vecina noastra care locuieste singura in casa de alaturi alaturi de cele 12 pisici ale sale. Era o batranica foarte ciudata! Cand eram mica, tata o chema sa stea cu mine cand el era plecat la birou. Niciuna dintre noi nu parea prea incantata de idee, dar asta nu a oprit-o sa isi ia indatoririle in serios. De obicei,ma incuia in camera mea, lasandu-ma sa tip si sa bat cu pumnii in usa, iar cand tata se intorcea acasa ii povestea cat de frumos ne-am jucat noi impreuna.
Am deschis ochii pentru ca melodia s-a oprit, iar in locul formatiei Scorpions, pe mini-ecranul televizorului, aparu figura unui barbat. De obicei, la ora asta nu se mai prezentau stirile, doar daca erau foarte urgente.
Un nou atac! a inceput prezentatorul. O adolescenta de la liceul St. Petersburg a fost gasita moarta in parcarea scolii, cu rani grave pe toata suprafata gatului. Se crede ca a fost atacata de vreun animal salbatic, dar parintii fetei dau vina pe autoritatile scolii si pe interesul lor scazut pentru protectia elevilor.
Fata lui Jackie Brown lumina ecranul televizorului,iar inima mi-a stat in piept. Nu! Nu se poate una ca asta!
Dar acesta nu este singurul caz! se auzi o voce feminina, din dreapta prezentatorului. In vara aceasta au fost raportate cel putin 20 de disparitii misterioase! Politia a declarat ca nu va opri cautarile pana nu vor fi gasite toate persoanele, raporta femeia care parea ca se uita direct prin ecranul televizorului in maduva oaselor mele.
Pe ecran aparu fata primarului cu o privire foarte autoritoara ce prevestea lucruri grave si extrem de importante.
Cetateni ai orasului Richland, se auzi vocea acestuia rasunand in incapere, va promit ca voi face tot ce imi sta in putere sa protejez acest oras de pericolele care il ameninta, facu o scurta pauza, timp in care isi redresa glasul si continua: dar pana atunci, cu sincera parere de rau, declar ca NIMENI NU MAI ESTE IN SIGURANTA!