Ziua asta a trecut nenatural de repede, e deja 7 iar eu stau pe canapea cu o cana de cafea in mana asteptandu-l pe Clyde sa ajunga. Nu vreau sa recunosc cu voce tare dar îmi lipsește. Mi-e dor să mă ia in brațe și să mă lipească de pieptul său, de buzele dulci și de acea voce puternică spunându-mi "iubito" cu acel accent ce îmi trimite fiori in tot corpul.
- Buna seara, zeița mea iubita.
Tresar și deschid ochii când îi aud vocea in ureche. E la câțiva centimetri de mine privindu-mă cu acele oceane albastre superbe.
- Buna seara, iubitul meu șerif. Îi spun inconjurandu-i gatul cu brațele. Ți-a fost dor de mine?
- În fiecare secundă, iubito.
Sărutul sau îmi dovedește că așa a fost. Pot sa simt posesivitatea cu care buzele sale mă domina. Dar realizez că nu o face din dorința carnală ci din suflet, de parcă i-ar fi frica că o sa dispar când își va deschide ochii.
- Sunt aici, iubitule, nu plec nicăieri. Îi spun presând un sărut pe fruntea sa.
- Știu, iubito. Am simțit. Îmi spuse zâmbind.
- Poate Sam are dreptate, poate Cupidon a nimerit bine de data asta.
- Pentru mine știu sigur că a funcționat acea săgeata pentru că simt că mă îndrăgostesc din ce in ce mai mult de tine.
Stai, stai, stai, stai. Pauză, ce a zis? Îndrăgostit? Okey....Inima mea a uitat că trebuie să bată și simt că mi se înmoaie picioarele.
Doamne, Dumnezeule, Maica sfântă și toți sfinții aferenți....Oare visez?
- Iubito, ești bine?
- Tocmai ai spus...Vorbești serios?
- Da, iubito și sunt în stare să spun tuturor că m-am îndrăgostit nebunește de o femeie minunata.
Simt lacrimile cum îmi curg pe obraji dar nu le pot opri. Nu mă înțelegeți greșit, sunt lacrimi de bucurie.
- Hey, iubito, e în regulă. De ce plângi?
- De bucurie. Spun sarindu-i in brațe.
Își strivește buzele de ale mele intr-un mod atât de pasional încât îmi vine să sar pe el aici și acum.
- Ce o sa le spunem copiilor, iubito?
- Nu știu, dar o sa trebuiască să le spunem noi înainte să afle de la altcineva.
- De acord. Haide sa vorbim cu ei.
Urcăm în camera lui Noah unde cei doi se joaca cu niste cuburi construind.
- Buna, tati. Spuse Bradly luandu-l in brațe pe Clyde.
- Hey, băieți, ce faceți aici?
- Construim un castel imens.
- Serios? Pentru cine?
- Pentru noi sa locuim în el.
- Am înțeles.
- Chiar trebuie sa plecam? Nu pot rămâne aici ca și aseară?
- Da! Răspunse și Noah venind lângă mine. Se poate, mami?
- Haideți sus in pat, trebuie să vorbim ceva.
- Nu trebuie să ne întoarcem acasă, nu-i așa, mami?
- Nu puiule, este altceva.
Eu și Clyde ne așezăm unul lângă altul iar copii ne privesc curioși.
- Copii, ce ați spune daca ați putea deveni frați? Îi întrebă Clyde.
Micuții de uita unul la altul apoi fără nici o ezitare se iau in brațe.
Rămânem înmărmuriți amândoi de gestul lor. Știu că cei mici leagă legături puternice aproape imediat dar la asta nu mă așteptam.
- Deci să înțelegem că vreți?
- Noi eram deja frați! Spuse Bradly hotărât.
- Da, frați cavaleri. Răspunde și Noah la fel de serios.
Simt că mi se ia o piatra de pe inima. Îmi stăpânesc cu greu lacrimile.
- Asta înseamnă că pot dormi aici? Întrebă Bradly entuziasmat.
- Da puiule, oricând vrei tu. Spun râzând.
- Mami, asta înseamnă că voi avea un tătic?
- Exact, voinicule. Spuse Clyde asezandu-si o mana pe umărul meu.
- Iar eu voi avea o mamica? Întrebă și Bradly privindu-mă rugător.
- Da, puiule. Spun la rândul meu zâmbind.
Copii ne sar in brațe dar de data asta Bradly e în brațele mele iar Noah in ale lui Clyde.
- E cea mai frumoasa surpriza. Spune minutul din brațele mele.
- Chiar este. Răspunde Clyde privindu-mă blând.
- Momentul asta trebuie imortalizat, ce spuneți copii?
- Da! Tipa copii în cor.
Clyde își scoase telefonul din buzunar și ne așează pentru poza. Copii sunt amândoi în brațele mele iar Clyde este în spatele meu imbratisandu-ma.
- Prima poza de familie. Spune bărbatul de care simt că mă îndrăgostesc din ce in ce mai mult.
