Cuvintele pur și simplu refuzau sa-mi iasă din gura. Îi place să mă care în brațe. Deci e clar, Clyde chiar are ceva pentru mine. Dar acum ce naiba fac? Cum căcat sa îl refuz când corpul meu se aprinde ca o torța când mă atinge?
Tensiunea, atracția, chimia, ce dracu o fi intre noi e mai mult decât evidenta. Și un orb ar putea vedea că între noi de întâmplă ceva.
Inima îmi spune sa o las sa iubeasca, dar creierul îmi spune că timpul trece și va veni ziua plecării. Baga-mi-as picioarele in ea de viață. Ce dracu de întâmplă cu mine? Zeul asta texan mă dorește și eu caut scuze sa îl îndepărtez de mine. Cat de tâmpită sunt. Daca era Zera aici cred că mă omoară in bătaie apoi îmi ardea hainele și mă închidea cu el în casă. Eu in loc sa îmi imaginez brațele alea puternice in jurul meu și palmele mari frematandu-mi fiecare centimetru din corp cum fac alte femei eu nu știu cum să fac sa îl țin cat mai departe de mine. Știam eu că escapada asta nu se va termina cu bine.
- Pot sa știu și eu la ce te gândești? Stai așa de 10 minute.
- E o prostie, stai liniștit.
- O prostie zici? Și ce fel de prostie era de aia ajuns sa iti musti buzele până le-ai înroșit?
- Am făcut asta? Scuze, cred că am făcut asta involuntar.
- Probabil. Intram in casa sau stam in mașină toată noaptea?
- Da, scuze.
Mă dau jos din mașină și pornesc spre casa simtindu-i respirația in ceafa.
- Ce fac, ce fac, ce fac?!!?? Îmi urlu in sinea mea.
Am intrat în casă și norocul meu că Berna nu doarme.
- Oh Doamne, Tori ești bine?
- Da, sunt bine Berna, mulțumesc. Ne vedem dimineața. Spun intinzandu-i o bancnota de 50 de dolari. Păstrează restul pentru orele suplimentare.
- Mulțumesc, seara buna, Tori, domnule șerif.
- Seara buna. O salută Clyde apoi închise ușa după ea.
- Cred că băieții dorm. Spun lasandu-mi geanta pe masa din bucătărie.
- E liniște deci cred că ia răpus oboseala mai mult că sigur.
Între noi e o liniște stânjenitoare. Ne privim în ochi dar nu spunem nici un cuvânt.
Nu pot sa neg faptul că sunt atrasă de el, ar fi ridicol, dar, realitatea mereu mă trezește cu cate un pumn în cap.
- Vrei o cafea? Îl întreb intr-un final.
- Sigur.
Din nou liniște, nu ni se aud decât respirațiile.
Eram cu cănile in mana și la fel că la început doar ne privim.
Oare la ce se gândește?
Cred că și-au dat și el seama că o relație ar fi total aiurea. Poate ia venit mintea la cap și a realizat că eu mai am de stat o luna, doua maxim un semestru apoi sunt pe drum spre casa mea. Ce e între noi e frumos intradevar, fiori, fluturi in stomac dar, nimic mai mult. Sentimente fara viitor.
