Zilele trec rapid pe lângă noi, mai este puțin până la prima vacanță a copiilor deci trebuie să ajung la primărie pentru aprobări. Vreau să mă apuc de redecorare cat mai repede chiar daca mai e o luna până la vacanta de sărbători care e mai lunga. Sper doar sa îl conving pe primar să îmi de-a actele necesare.
Orele cu frumoșii mei îngerași au trecut iar eu plec rapid spre primărie sperând să îl prind pe primar în toane bune.
Clădirea nu este departe de grădinița și ajung imediat. Structura e la fel că cea a clădirii noastre dar asta e îngrijită și după cum se vede proaspăt văruită. Deci se pare că fonduri sunt dar nu se vrea schimbarea.
- Buna ziua! O salut pe asistenta domnului primar ce stătea liniștită la birou.
- Buna ziua, cu ce va ajut?
- Domnul primar este? Aș dori să vorbesc cu el.
- Dumneavoastră cine sunteți?
- Sunt noua educatoare. Victoria Keys, încântată. Spun întinzând mana.
- Betty Claute, de asemenea. Te rog să mă urmezi.
Se ridică greoi de pe scaun și abea acum realizez că este însărcinată.
- Felicitări! Îi spun blând. Când vine pe lume minunea?
- Peste două săptămâni. Îmi spune epuizată. A fost o surpriza pentru mine și soțul meu când am aflat că vom avea un copil.
- Cum așa?
- Nu incercam sa avem unul, nu acum cel puțin și am fost foarte atenți dar ce sa faci, când Dumnezeu îți dăruiește, primești cu brațele deschise.
- Așa este,sunt o adevărată binecuvântare, ai sa vezi.
- Sunt convinsa. Îmi răspunde timid.
Bate la ușă și mă bagă în sală. Încăperea nu este foarte mare, are un birou, o canapea și două fotolii in jurul unei măsuțe elegante de sticla.
- Buna ziua, cu ce va pot ajuta? Mă întreabă bărbatul brunet cu un început de chelie in vârful capului dar fără să își ridice privirea spre mine.
- Buna ziua, sunt Victoria Keys, noua educatoare. Aș dori să vorbim despre starea în care a ajuns grădinița.
- Nu sunt fonduri pentru așa ceva. Îmi răspunde rece, nemiscand un deget.
- Nu am cerut nici un ban. Răspund răspicat.
Acum i-am captat atenția pentru că își ridică privirea spre mine și mă privește interesat.
- Va ascult, doamna.
- Domnișoara, de fapt. Nu am nevoie de nici un ban, domnule primar. Banii necesari au fost strânși în urma unei festivități caritabile.
- Am auzit despre târgul de vechituri. Atunci ce doriți de la mine, domnișoara?
- Ne trebuie aprobări din cate am înțeles pentru a schimba gardul, curtea interioara și aspectul căldirii.
- Intradevar, va trebuie destule, dar se pot rezolva destul de repede.
- Cat de repede?
- Depinde cat de repede acceptați să mă însoțiți la masa de prânz.
- Domnule primar, eu am venit la dumneavoastră cu intenții strict profesionale, nu pentru altceva. Spun iritata. Nu pot sa cred ce tupeu are omul asta.
- Nu vad ce ar putea face masa de prânz neprofesionala, domnișoara. Putem discuta despre actele necesare în timp ce ne servim prânzul. Nu știu despre dumneavoastră, dar eu nu am apucat să mănânc nimic astăzi și sunt hămesit.
- Bine, de acord.
