Simt că tot corpul mă arde. Cred că asta a fost cel mai stânjenitor moment din viața mea. Urc rapid scările spre camera mea și încerc să găsesc ceva cat mai puțin feminin și atrăgător. La naiba, nu am haine simple pentru că unui anumit idiot îi plăceau doar lenjeriile fine și rochiile. Clar, primul magazin ce îmi va ieși în cale va suferi puțin. O sa îmi fac un dulap plin numai cu pantaloni largi și treninguri.
Găsesc până la urmă o pereche de blugi și un tricou mai de casă pe care le pun pe mine și cobor repede scările.
- Buna, scuze pentru mai devreme, nu știam că ai ajuns.
- Buna, nu-i nimic, stai liniștită. Cum au fost băieții?
- Au fost cuminți, nu au chinuit-o prea tare pe Berna. Apropo, ea unde e?
- I-am plătit și am trimis-o acasă din moment ce eu il iau acum pe Bradly și plecăm la căsuța noastră, am crezut că nu mai ai nevoie de ea. Daca te pot ajuta cu ceva, spune-mi.
- Nu e nimic, doar că mă gândeam să luăm cina toți, din moment ce e târziu și băieții mai au puțin și intră la somn.
- Nu vreau sa te deranjam. Găsesc eu ceva rapid de făcut pentru cina.
- Nu spune prostii, sunteți bine veniți la noi la masă. Oricum e deja comandata mâncarea așa că nu poți să refuzi.
- Dar...
- Fara dar, copilul are nevoie de mâncare, la fel și tu.
- Dai și ordine, domnișoara educatoare? Spuse el postandu-se in fata mea cu brațele încrucișate la piept.
Desi mă eclipsează cu aproape jumătate de metru, ceva in privirea lui nu mă lăsa să mă tem de el.
- Când vine vorba de copii, da, domnule McLyn. Vreo problema? Îl întreb cu un zâmbet triumfător in coltul gurii.
- Chiar deloc, îmi place o femeie căreia nu îi e frica sa spună ce gândește.
- De ce mi-ar fi teama? Ești cumva un criminal in serie care vrea sa omoare doar femei puternice și dominatoare?
- Nu tocmai? Spuse el cu voce răgușită.
Îl privesc cu o sprânceană ridicată? Ce naiba a fost asta? Tocmai a recunoscut că îi place să fie dominat in pat?
- Explică. Cer vehementa.
- Nimic, nu contează. Uita de asta. Ce ai comandat de mâncare?
- Pizza. Spun încă privindu-l atent.
- Nu o sa cedezi, asa-i?
- Chiar deloc și as vrea sa aud un răspuns.
- Ești sigură că asta vrei? Mă privește cu o sprânceană ridicată și cu un zâmbet smecheresc in coltul gurii.
- Da. Răspund încercând să par cat mai stapana pe mine insa nu prea îmi iese.
- Nu pari prea sigură. Îmi spune zâmbind și apropiindu-se și mai mult de mine.
- Ți se pare, acum vorbește! Spun hotărâtă.
- Hmm...Mă mir că ești încă singura, cu un astfel de caracter, dar na, nu toți bărbații ar îndrăzni să stea cu o femeie ce știe ce vrea de la viață și mai ales cum sa îl obțină.
- Eviți răspunsul.
- Ba chiar deloc, din contra, amplific ceea ce am spus mai devreme.
- Și anume?
- Că îmi place o femeie puternică și hotărâtă așa ca....
- Tatii! Tipa micul Bradly alergând pe scări.
- Hey, piticule, te-ai distrat?
- Da, foarte. Pot sa vin și mâine?
- Nu știu, trebuie să vorbim cu domnișoara Keys.
- Pot? Mă întreabă cu ochișorii mari rugători. Vă rog!
- Te rog, mami, poate sa vina? Mă asaltează și Noah prinzandu-ma de picior.
- Am vorbit cu Berna și a spus că e în regulă, daca vreți și dumneavoastră.
- Ar fi minunat, apreciez mult ajutorul, mulțumesc.
- Pentru putin. Spun zâmbind.
Copii încep să țopăie de fericire prin bucătărie în timp ce Clyde inca mă privește atent.
- Ce e? Am ceva pe fata?
- Ceva ai, dar nu pe fata.
- Ce vrei sa spui?
- Îți spun cu alta ocazie.
- Dar...
Soneria de la intrare ne anunță că a venit mâncarea iar eu dau sa scot portofelul din geantă dar sunt oprita de Clyde.
- Mă ocup eu, stai liniștită.
- Tu ai platit bona, eu plătesc masa.
- Nici nu mă gândesc. Nu negociez așa ceva. Macar atât sa fac pentru că ai fost de acord sa împărțim bona.
- Pentru atâta lucru faci atâta tam-tam?
- Da.
- Dar nu e necesar, sa știi.
- Pentru mine este, sa nu mai spun că stau in casa ta și fac mizerie.
- Serios, ești culmea.
- Știu. Spuse începând sa rada cu pofta. Haideți la masă, copii.
Ne așezăm la masă toți si ne apucam sa mâncăm.
Eu după două felii sunt deja plina dar vad că Clyde inca mai poate. A terminat o pizza întreagă și încă jumătate.
- O sa am nevoie de programul tau de fitness pe care ii urmezi. Nu de alta dar sigur te ajuta ceva că să poți mânca atât de mult și să te menții în formă.
- Sa spunem doar că este un program mai special de antrenament.
- Anume?
- Nu-l pot spune, secret personal. Spune râzând.
- Am înțeles. Spun râzând la rândul meu.
Clar, arderi rapide.
