Perspectiva lui Tori
Daca asta nu e mana lui Zera atunci nu știu ce poate fi. Nu înțeleg de ce simt lucrurile pe care le simt, ce e cum mine? Nu! Nu! Nu e poate așa ceva!
Am pielea de găină până în vârful capului iar inima a luat-o la galop la propriu.
Doamne, Dumnezeule, daca au existat vreodată zei texani înseamnă că pe unul l-au uitat aici. Ori hormonii mei sunt devină ori bărbatul din fața mea emana testosteron prin toți porii. Omul asta e dovada vie că tot ce înseamnă masculinitate și virilitate încă nu sau pierdut. Un trup sculptat perfect cu brate puternice și picioare solide, un chip pe puțin spus dumnezeiesc, ce sa mai lungim atâta vorba, deja am lenjeria intima uda toată. Trăsăturile feței nu i le pot desluși intrutotul căci barba îi acoperă toata partea de jos a fetei insa acei ochi ce ar face și oceanele pământului sa pălească îmi fura respirația.
Părul îl are puțin mai scurt că al meu și deși nu credeam că mă va atrage vreodată un bărbat cu parul lung degetele îmi tremură numai la gândul că mi-aș putea trece mâinile prin el.
Ce naiba e cu mine?
- Incantat de cunoștință, doamna Keys. Spuse acesta sarutandu-mi galant mana.
Okey....Un orgasm e pregătit să mă lovească doar ascultadu-i vocea groasă și puternică.
- Asemenea. Spun cu răsuflarea tăiată.
- Deci să înțeleg că nu sunteți de pe aici, nu-i așa? Mă întreabă chicotind.
- E atât de evident? Întreb stânjenită.
- Nu vă faceți griji, în câteva zile veti prinde și dumneavoastră bronzul specific texan.
- Presupun că da. Spun rușinată.
Rușinată? De ce dracu sunt rușinată?
- Îmi pare rău, nu am vrut sa va jignesc.... Nu vreau sa spun că sunteți prea alba... De fapt aveți o piele superbă... Eu doar..
- E în regulă. Spun roșind toată.
Piele superbă deci...Hmm... Cowboy, dar vad că ai trecut deja la atac.
- Îmi pare foarte rău, sincer, nu am vrut sa par nepoliticos.
- Domnule McLyn, stați liniștit. Dar da, aveți dreptate, nu sunt de aici, sunt din Wisconsin.
- Wow, departe. Ce căutați așa departe de casa, doamna Keys?
- Domnișoara, de fapt. Sunt aici pentru puțin timp, până găsește Sam pe cineva permanent.
- Am înțeles. Bradly, fugi la mașină, te rog, trebuie să vorbesc ceva cu domnișoara Keys.
- Bine, tati. La revedere, domnișoara Victoria, ne vedem mâine. Spune acesta imbratisandu-ma călduros.
- Sigur că da, îngerașule. Sa fi cuminte.
- Da.
Bradly fuge la mașină iar eu îmi întorc privirea spre Domnul McLyn care mă scanează fără rușine din cap până în picioare.
- Va ascult, domnule, ce aveați sa îmi spuneți? Îl întreb în momentul în care ochii noștri de întâlnesc și rămân blocați.
- Vroiam doar sa va mulțumesc. De când am pierdut-o pe mama lui, Bradly a avut dificultăți în a se juca cu alți copii sau chiar a râde. Cred că a trecut pe puțin un an de când l-am văzut râzând.
- Îmi pare rau sa aud asta, domnule McLyn, condoleanțe.
- Mulțumesc.
- Deci de aceea este el mai retras, acum am înțeles. Nu va faceți griji pentru el, mă voi ocupa de el sa își trăiască copilăria plina de zâmbete așa cum ar trebui sa fie.
- Va mulțumesc mult de tot, înseamnă foarte mult pentru mine fericirea lui.
- Știu cum este, stați fără nici o grija.
- Mami! Îl aud pe Noah in spatele meu.
- Buna, puiule. Cum a fost prima zi cu Sam? Îl întreb după ce îl sărut pe frunte.
- Bine, dar clasa e urâtă și tristă.
- Știu, pui, o sa rezolvam noi.
- Mami, el cine e?
- Domnul este tăticul unui băiețel de la mine din grupa.
- Buna ziua. Spune Noah luandu-ma prin surprindere. Știam că e mai timid cu străinii dar se pare că sa schimbat de când e aici.
- Buna ziua, cavalere. Îi răspunde Clayd strangandu-i mânuța.
- De unde știi că sunt cavaler?
- Pentru că toți băieții sunt cavaleri, mai ales pentru mămicile lor.
- Mami e o prințesa.
- Pai înseamnă că și tu ești un print.
- Nu, print o sa fie viitorul ei iubit.
La auzul acelor vorbe o licărire îi apăru în privire lui Clayd.
- Pai și tati ce mai este atunci?
- Un balaur rău ce trebuie distrus.
- Noah, nu e frumos să vorbești așa despre tatăl tău.
- Dar e adevărat. Se plânge micuțul in brațele mele.
- Nu contează, puiule. Nu vorbim urat despre părinții noștri orice ar fi. Ai înțeles?
- Da, mami.
- Bun. Îmi pare rau, domnule McLyn.
- Nu face nimic. Mă scuzați atunci, eu va trebui sa plec, trebuie să găsesc o bona pentru Bradly, nu îl pot lua cu mine la munca.
- În regulă.
- Mami, o putem întreba pe Berna daca poate?
- Ce anume, puiule?
- Sa stea și cu celălalt băiețel.
- Nu cred că poate, pui, sunteți doi, va fi greu.
- Nici dacă primit că voi fi cuminte și că nu o voi supăra?
- Noah, te rog!
- Te rog, mami. Aș avea și eu un prieten cu care să mă joc.
- Bine, vă deranjează daca o sun și o întreb?
- De loc, ar fi minunat. Spuneții că îi plătesc cat vrea ea doar să poată sta cu amândoi.
- În regulă.
După ce vorbesc cu Berna la telefon și am stabilit toate condițiile fata a fost de acord.
- E perfect. Cat a cerut pe zi?
- 40 de dolari pentru amândoi. Doar că vrea să stea la mine. Nu se simte in siguranță în casa unui bărbat singur.
- Atâta timp cât sunteți dumneavoastră de acord pentru mine e perfect.
- În regulă atunci.
- Sunteți o afacerista buna, domnișoara Keys, v-ati cam ratat cariera.
- Ba deloc, iubesc ceea ce fac și nu as schimba asta pentru nimic.
- Mă bucur, atunci îl las pe Bradly cu dumneavoastră și vin diseară sa îl iau. În jur de 7 e bine?
- Sigur că da, e perfect.
- Minunat, mulțumesc din nou. Ne vedem diseară.
- Cu multă plăcere.
