Viața de educatoare poate vi s-ar părea groaznica, plina doar de copii răsfățați, plângăcioși și hiperactivi insa la părțile bune și frumoase ale acestei meserii nu se gândește nimeni.
E cel mai minunat lucru în momentul în care intru în clasa și 20 de îngerași îmi zâmbesc și sar să mă ia in brațe. Ziua continua cu jocuri, muzica, dansuri și tot ce e mai frumos in lumea asta. Sunt și momente grele, ca în orice meserie dar incerc sa nu le bag in seama.
Momentan este vacanta, mai sunt două săptămâni și voi reîntâlni grupa îngerașilor. Abea aștept.
Lunile astea trebuiau sa fie frumoase, fericite, cu excursii și plimbări doar că viața a hotărât altceva.
Se pare că soțul meu a decis că nu mai poate sta lângă o femeie de 28 de ani, are nevoie de ceva mai tânăr cu un corp perfect.
Bătrână nu mă simt dar recunosc că trupul meu a suferit mici modificări de la nașterea fiului meu. Desi am incercat tot ce mi-a stat în putință să scap de kilogramele in plus și de urmele vergeturilor dar ele se încăpățânează să rămână. Nu va închipuiți că sunt vreo zebra obeza, nu sunt oricât ar incerca soțul meu să mă convingă. Eu sunt mandra de corpul meu. Corpul meu a adus pe lume un copil frumos și sănătos, pentru mine e mai mult decât suficient și este lucrul de care sunt cel mai mândră.
Dar revenind la realitatea dura. Divorțul sa terminat nu de mult iar eu privesc hârtiile cu decizia finală a custodiei. Am primit custodia totala a fiului meu dar ce mă deranjează e că idiotul nu a luptat deloc. Parca ar fi doar copilul meu. A rămas să vadă copilul doua ore pe luna, când vreau eu. Mda.... Halal tata.
M-am obișnuit deja cu ideea. Am vorbit cu părinții mei și vor sta ei cu băiatul când voi incepe munca. Minunat! Macar așa îmi voi mai lua gândul de la toate nenorocirile astea.
Dumnezeu se pare că tine cu mine căci o face pe colega mea de la grădinița sa mă sune.
- Buna, Zera, ce sa întâmplat?
- Buna, Tori, nu sa întâmplat nimic doar că am o veste pentru tine.
- Veste buna sper.
- Eu cred că este. Tii minte că spuneai mereu că vrei sa scapi de oraș pentru câteva luni?
- Iubito, eu mă refeream pe timp de vara nu în timpul anului școlar. Spun râzând.
- Hey, nu lucrez miracole dar, doar ce am vorbit cu o prietena buna care este directoarea unei școli intr-un orășel micuț. Ma întrebat dacă o pot ajuta cu o educatoare pentru câteva luni până găsește pe cine pentru postul permanent.
- Și eu cum crezi că pot să fac asta? Ce fac cu clasa mea?
- Cumva reușim noi sa facem, o împărțim noi restul.
- Dar...
- Te rog, ești singura mea soluție.
- Iubita mea, te-as ajuta cu mare drag dar nu pot. Nu am cu cine să las băiatul atât de mult timp.
- Dar îl poți lua cu tine. O rog pe prietena mea să găsească o bona de încredere și totul va fi bine.
- Crezi că în momentul asta îmi pot permite și o chirie și o bona? Ai uitat cumva că acum sunt singura?
- Cine a zis ceva de chirie? Soțul ei are mai multe terenuri și locuințe în oraș și a spus că îți oferea un loc sa stai fara sa plătești nimic.
- Suna a vis de îmi spui tu acolo.
- Nu e vis, draga mea. Dacă accepți săptămâna viitoare ești în drum spre casa de vacanta.
- Nu știu ce să zic....
- Haide, Tori, îți va face bine puțin aer curat să îți mai limpezesti mintea.
- Nu știu cum reușești mereu....Spun oftând. Bine, fie ce o fi. Până la urmă ce se poate întâmpla rău?
- Hmm... Sa te întorci cu un partener?
- Bate-te peste gura. Nu mai vreau sa aud de așa ceva. M-am saturat de bărbați.
- Bine, atunci cu o partenera. Spuse ea începând sa rada.
- Foarte amuzant, Zera, ce să zic, ai chef de glume. Îi spun râzând.
- Puțin.
- Sigur că da, foarte puțin.
- Oricum, mulțumesc mult de tot, iubito înseamnă mult pentru mine.
- Pentru putin. Deci mă apuc de bagaje?
- Chiar te rog. O aud chicotind.
- Mai exact unde trebuie sa ajung?
- In Texas!
