Capitolul 37

4.9K 242 19
                                    

                

        

        Alexis Price

                Am inchis fermoarul trolarului, uitandu-ma prin camera sa vad daca omisesem ceva sa pun.Scanad imprejurimile, imi venea sa plang. Azi trebuia sa plecam din locul asta minunat, pe care il considerasem o evadare. Ma simtisem, extraordinar. Eram in camera lui Zayn, locul in care statusem in ultimele zile, casa asta, puteam s-o numesc 'acasa' , iar asta era momentul ala trist cand trebuia sa plec. Mi-am umezit buzele, vrand sa iau trolerul, dar o mana il apucase deja, inaintea mea.M-am intors, vazandu-l pe Zayn ca-l luase, uitandu-se la mine usor ingrijorat. Normal, doar mai aveam oleaca si incepeam sa plang.A trantit ala pe jos, apucandu-mi fata in maini, uitandu-se in ochii mei.

-Alexis, s-a intamplat ceva?Ochii sai se uitau curiosi in ai mei, care erau umezi, iar cand am deschis gura sa vorbesc, o lacrima mi-a cazut. Mi-a sarutat-o rapid, apoi m-a strans in brate, fata mea fiind presata de pieptul sau cald.

-Nu vreau sa plec.Am mormait in pieptul sau, apoi mi-a ridicat fata, prizandu-mi-o din nou in mainile sale.

-Nici eu, iubito, inainte cand veneam acasa, sincer sa fiu, abia asteptam sa plec, dar acum, ca esti si tu aici, n-as mai vrea sa plec, niciodata.Imi spune, la randul sau, ochii devenindu-i usor sticlosi. Mi-am umeizt buzele, ridicandu-ma usor pe varfuri pentru a-i saruta buzele.Era un sarut nervos, pentru ca i-am muscat buza de jos puternic, strangandu-i fata in maini.Si el, mi-a tinut fata, lasanud-se prada nervilor mei, lasandu-ma sa-l domin.Ne-am retras mai apoi fara aer, simtindu-mi lacrimile uscandu-se pe obraji.Si-a lipit fruntea de-a mea, privindu-ma adanc.

-Iti promit ca imediat dupa ce termini liceul, o sa te iau aici, sa stam pana ne saturam.Imi spune, mangaindu-mi usor obrazul stang.

-Nu cred c-o sa ma staur vreodata.Dau din umeri, chicotind usor, iar el imi saruta usor fruntea, aplecandu-se sa ia bagajul.

-Cobori?Ma intreaba, vazand ca eu n-aveam de gand sa-l urmez.

-Mai lasa-ma putin.Ii spune, stergandu-mi lacrimile de pe fata.Aproba, plecand, lasandu-ma sa ma mai bucur inca putin sa-mi adun gandurile.Uitandu-ma inca o data prin camera, absorvandu-i parca trasaturile, ma indrept spre usa, iesind.

        Coborand scarile, deja pot sa vad silueta lui Trish, pe Walisha si Safaa, stand in hol, avand fetele intristate, de altfel ca si mine si Zayn.Am ajuns la capatul scarilor, iar privindu-le simt cum iar imi vine sa plang.Pana s-apuc sa zic ceva, Safaa si Walisha vin si ma prind intr-o imbratisare stransa.Mi-am icnhis ochii strans, imbratisandu-le inapoi.

-O sa ne fie dor de tine, Alexis. Mi-a spsu Walisha, Safaa, aproband viguros.

-Si mie, fetelor. Le-am zambit trista, abtinandu-ma sa nu izbugnesc in plans.S-au dat la o parte, la randul ei Trish, luandu-ma strans in brate.Dupa ce mi-a dat drumul, mi-a dat usro parul ce-mi ajunsese pe fata, privindu-ma bland, punand in acea privire, parca, toata admiratia si dragostea din lume.Nu ma zic de sinceritate.

-Alexis, esti o persoana minunata, nici nu am cuvinte sa-ti multumesc, pentru ca ai resuit sa spargi peretii din jurul inimii lui Zayn, ca ai reusit sa-l transformi in persoana care este acum.Lacrimile stateau sa-i cada, iar eu...nu stiam ce sa mai zic. Totusi, nu puteam sa nu-i zic nimic.

-Crede-ma, nu stiu mai exact ce-am facut, dar el este exact ce mi-am dorit, exact ce, orice fata isi doreste. Perfectiune.M-am uitat spre el, privirea sa fiind indreptata spre mine.Imi zambea, imi zambea punand in acel zambet, parca toata dragostea sa fata de mine. N-am apucat sa-i zic asta, insa sub privirea sa, ma simt asa iubita, cum nimeni altcineva nu o poate face.Insa, am menajat sa-i transmit asta, prin modul in care si eu il priveam. Si reuseam.

My protector (Zayn Malik)Where stories live. Discover now