Povestea Noastra

Cap. 38

- Taeyong? Am ceva pe fata sau.. dandu-si parul dupa ureche. Te simti bine?

- Nu.. adica da.. adica da si nu.. uff. Nu nu ai nimic si da, ma simt bine. Cred.

Am luat cana cu ceai de pe masa cu ambele maini.

- Nu esti sigur?

Am avut un moment in care mi-am dat seama cat de mult a crescut. In situatia de fata seamana mai mult cu Jisol pe care o stiam - mai copilaroasa, cand vine la lucru poarta haine formale si pare mult mai matura. Nu spun ca nu ii sta bine, doar ca nu sunt obisnuit. Ma bucur totusi ca nu sa schimbat in alte privinte.

- Esti obosit? Vrei sa te duc acasa?

- Sunt bine. Auch! De ce m-ai ciupit de nas? intreb masandu-mi varful nasului cu varful degetului. A durut, facand botic.

- Stiu ca minti, Taeyong. Te cunosc.

- Sunt bine, serios.

Chiar si asa, e ceva diferit la ea, nu pot sa nu observ asta insa nu pot sa imi dau seama ce anume. Vi s-a intamplat vreodata sa va revedeti cu cineva dupa mult timp care sa fie la fel dar totusi diferit? E prima data cand experimentez asta si sunt curios ce e altfel la ea. E mult mai matura acum, atat fizic cat si psihic, poate asta e. Cand ne-am cunoscut si pana ne-am despartit eram doar niste adolescenti, in majoritatea timpului ne distram dar acum amandoi suntem adulti cu responsabilitati. Sincer sa fiu, ei i se potriveste.

Uitandu-ma la ceaiul cald din cana pe care o tineam in mana, incep sa imi dau seama ca ceea in aceasta dupa amiaza mi se parea aproape imposibil este ceea ce simt defapt.
__________

Jisol's pov

Nu sunt sigura ce-i in mintea lui, deci ca sa nu inrautatesc ceva voi incerca sa il fac sa se simta mai bine.

- Ce spui de niste clatite?

Si la auzul cuvantului magic si-a luat ochii din ceai.

- Clatite? Ai spus clatite?

- Mhmm.

Obisnuia sa ii placa sa facem clatite. Era ca un fel de terapie pentru zilele mohorate sau cand unul din noi era trist.

- Vreau.

- Hai in bucatarie.

Ma ridic, ma duc in fata lui si intind mana spre el. Dupa ce m-a privit putin nedumerit m-a luat de mana si a venit dupa mine inca tinand cana.

Cand am ajuns in bucatarie, am scos toate ingredientele si le-am pus pe masa de gatit. Daca trebuie sa stiti un lucru despre mine, acela e ca mereu am in casa absolut tot ce e necesar pentru a face clatite.

- Vrei sa te ocupi de aluat sau de copt?

- Copt. Imi plac mai mult cand faci tu compozitia, a spus rambind.

Astfel, sarcinile fiind atribuite ne-am apucat de treaba. Cat timp amestecam eu ouale, faina, laptele si zaharul Taeyong si-a terminat de baut ceaiul si mi-a povestit cate ceva din ce a mai facut el cat timp am fost plecata iar apoi cand eu am terminat, am facut schimb. Tragand o concluzie, la el a fost mai amuzant, viata mea a fost cam plictisitoare in ultimii ani.

- Ok, un moment al adevarului. Te-ai intalnit cu cineva dupa ce ai plecat de aici? m-a intrebat dupa ce a intors o clatita aruncand-o in aer - wow, inca se pricepe.

- Da.

Parea foarte dezamagit de raspunsul meu.

- Cu cine?

- Un baiat dragut, era afectuos si ma facea sa zambesc mereu. Petreceam mult timp impreuna.

Cred ca l-am tachinat destul pentru ca devenea din ce in ce mai trist.

- Il cheama Yato. Sunt foarte sigura ca il cunosti.

Incep sa rad cand ii vad expresia fetei, " iti bati joc de mine?" se citea pe chipul lui. E hilar.

- Ce? Am fost sincera, zambind.

- Eu vorbeam serios, Jisol.

Pff, si-a pierdut simtul umorului.

- Nope. Nu m-am intalnit cu nimeni pentru ca nu ma simteam pregatita si nu voiam sa fac asta. In plus, nu imi permitea timpul. Tu?

- La fel. M-am concentrat pe scoala si pe pregatire. Nu am reusit sa trec peste ce s-a intamplat cu noi pentru ca nu intelegeam ce se intamplase defapt. Am incercat, dar nu a mers.

- Nu am avut intentia sa fac asta...

- Stiu, stai linistita. S-a intamplat, ai facut ceea ce credeai ca e bine pentru mine si nu trebuie sa te invinovatesti pentru decizia luata. Sincer sa fiu, iti sunt recunoscator.

Auzind cuvintele acelea venind din partea lui ma face sa ma linistesc. Ar trebui sa ma opresc din a mai trai in trecut.

- Multumesc. Aveam nevoie sa aud asta.

Mi-a zambit dupa care a pus o alta clatita pe foc.

Am continuat sa mai vorbim pana cand Taeyong a terminat aluatul din bol. Apoi, cat timp se raceau clatitele noi am facut curatenie si am spalat vasele.
_____________

- Deci, te duc acasa acum? E deja trecut de miezul noptii.

- Chiar voiam sa iti spun. Da, te rog.

- Doar da-mi cateva minute sa ma schimb. Ma intorc imediat.

- Jisol, stai.. spune apucandu-ma de mana cand dadeam sa plec.

- Ce e?

M-am apropiat incet de el si l-am imbratisat strans iar el a facut la fel. Taeyong a fost intotdeauna un baiat bun, are grija de persoanele la care tine si nu a facut niciodata ceva rau cuiva indiferent care ar fi zvonurile care circula pe internet. E un ghemotoc de iubire, credeti-ma pe cuvant.

Mi-a fost dor de asta, sa petrecem timp impreuna fara sa fie vreo tensiune intre noi. Sper sa mai facem asta si de acum inainte.

Dupa ce mi-am inchis ochii, mi-am spreijinit capul pe umarul lui, lucru care mi-a permis sa ii aud bataile inimii. Erau accelerate. M-am ingrijorat asa ca la-am intrebat:

- Taeyong? Ce se.. distantandu-ma incet.

La jumatatea propozitiei mi-am inghitit cuvintele deoarece atunci cand imi lasam capul pe spate Taeyong si l-a aplecat inainte, nasurile noastre atingandu-se. Avea ochii inchisi, iar pulsul lui era chiar mai accelerat ca inainte. Puteam simti asta deoarece mana mea era asezata in dreptul inimii lui. In secunda urmatoare m-a tras mai aproape de el sarutandu-ma. Fara sa imi dau seama i-am raspuns la sarut uitand total de ce imi propusesem cand am venit inapoi.
__________

- Multumesc ca m-ai adus, imi spune atunci cand opresc masina in spatele cladirii.

- Oricand. Ia asta, dandu-i cartela mea de acces. O sa ai nevoie ca sa intri.

O ia din mana mea usor nedumerit.

- Nu iti trebuie maine?

- Mai am cateva de rezerva.

- Bine atunci, multumesc din nou.

Am ramas in tacere o vreme, nici unul dintre noi nu stia ce sa spuna. Dar cred ca amandoi vrem sa aflam ce se va intampla cu noi de acum.

- Ar trebui sa plec. Condu cu grija.

- Asa voi face.

Cu acestea fiind spuse a iesit din masina inchizand portiera dupa el. Am facut si eu la fel, dar am ramas langa masina, cu mainile asezate pe plafon si barbia mea pe ele. L-am privit in timp ce se indrepta spre usa ca sa ma asigur ca intra cu bine.

Dupa ce a scanat cartela, s-a intors cu fata spre mine iar eu i-am facut cu mana zambindu-i. In momentul imediat urmator a facut acelasi lucru si a intrat. Acesta a fost semnalul meu de plecare.

_______________________________________

Hey! Acesta este noul capitol. Cu aceasta ocazie va anunt ca nu mai este mult si voi termina cartea dar nu va pot spune cu exactitate cand. Depinde si de timpul liber pe care il voi avea la dispozitie sa scriu.

Sper ca v-a placut.

TheExoArmy 👋🏻