Cap. 34

366 43 8
                                    

Taeyong's pov

- Ok, stop.

Odata ce muzica s-a oprit baietii s-au asezat pe unde au apucat respirand greu.

- Taeyong, ce-i cu tine?

De ceva timp fac greseli, uit pasi, schimb ordinea miscarilor sau nu ma sincronizez cu muzica. N-am facut nici un progres de dimineata si pare ca e mai rau ca la inceput. Lucrul cel mai rau e ca urmatorul nostru concert e intr-o saptamana si daca nu-mi revin atunci m-am ars.

- De ce il mai intrebi cand raspunsul e evident? Mark i se adreseaza lui Johnny.

- Sa o luam de la capat, spun ignorandu-l.

- Mai tarziu, acum avem nevoie de o pauza.

Eram cu telefonul in mana cand Jisung ne-a atras atentia tuturor spunand ca se aud niste zgomote ciudate venind de pe hol. In momentul in care s-a ridicat pentru a verifica ce se intampla, usa s-a deschis si a intrat un caine inauntru avand o lesa intre dinti. Acesta si-a intors capul analizand incaperea iar apoi a venit la mine si a pus-o pe genunchii mei. S-a ridicat in doua labute dand din coada si avand capul intr-o parte.

- Yah.. a deschis usa singur, nu-i nimeni afara, spune Jisung avand avand capul scos afara in vreme ce corpul sau era inca in sala de dans.

E acelasi caine ca si data trecuta.

- Yato?

Imediat ce i-am pronuntat numele a inceput sa dea mai repede din coada si sa ma linga pe fata - mi-am primit raspunsul.

- Si mie mi-a fost dor de tine amice, scarpinandu-l dupa urechi. Ii placea cand faceam asta si potrivit maraitului pe care il scotea, se parea ca inca ii mai place.

- De unde il stii?

- E a lui Jisol.

Nu il aducea aici inainte asa ca sunt singurul pe care il cunoaste. Nu stiu cum de m-a gasit deoarece cladirea e imensa sau cum de m-a recunoscut. Multi caini isi uita pana si proprii stapani daca nu ii vad cativa ani.

- Nu ar trebui sa il lase sa umble pe aici singur. Poate strica ceva sau sa se piarda.

- Probabil nici nu si-a dat seama ca lipseste.

Rand pe rand, tot membrii s-au adunat in jurul lui Yato si au inceput sa il mangaie fiecare pe unde apuca sau daca mai aveau loc. Acesta parea ca se bucura sa primeasca atentie. Poate din acest motiv a venit pana aici, pentru ca Jisol e ocupata si are timp sa se joace cu el.

- Se pare ca amandoi avem nevoie de o plimbare, spun ca pentru mine insami.

Iau lesa si ma ridic de pe banca dupa care il strig pe Yato spunandu-i sa ma urmeze.

- Unde pleci?! striga Jaehyun atunci cand dau sa inchid usa.

- In parc. O sa dureze asa ca nu ma asteptati.
______
Mark avea dreptate. Motivul pentru care sunt cu capul in nori e evident: Jisol. Acum ca stiu ca s-a intors mi-a intors lumea pe dos; nu stiu ce sa simt in legatura cu asta. Pe de o parte sunt fericit sa o vad dupa atata timp, pe de alta parte sunt inca ranit din cauza plecarii ei.

Nu stiu cum sa explic motivul dar nu sunt suparat pe ea, a fost alegerea ei iar eu nu am putut sa ma opun. Sunt doar dezamagit ca nu mi-a spus mai devreme sau macar sa fi vorbit cu mine; sa-mi spuna macar de ce.

Cu timpul am invatat sa accept lucrurile asa cum sunt si ca treptat te obisnuiesti cu lipsa cuiva - e mai greu la inceput. Mi-a fost dor de ea. Mult. Sentimentul asta a ramas cu mine inca de atunci si cred ca ii simteam lipsa in fiecare zi chiar daca nu eram constient de asta. Devenise parte in mine si nu am observat insa tot simteam ca e acolo, devenea mai intens atunci cand treceam prin locurile in care am fost cu ea cum ar fi parcul sau scoala, dar mai ales in cladirea in care imi petrec majoritatea timplui.

Erau nopti in care nu puteam dormi sau in care plangeam neintelegand de ce m-a parasit. Pana atunci nu am stiut ce impact a avut asupra mea o singura persoana, acest lucru a iesit la suprafata abia dupa ce am pierdut-o.

Am fost norocos sa ii am pe baieti, ei si toate repetitiile m-au ajutat sa uit in mare masura. Totusi, toate astea au avut un beneficiu pana la urma: intr-un fel emotiile m-au ajutat sa lucrez mai mult si intr-un final s-au dovedit a fi ceva util. Din acest motiv ma intreb: oare plecarea lui Jisol a fost un lucru chiar atat de rau?

Da, am suferit initial, insa in acelasi timp a fost un impuls pentru mine si m-a ajutat sa ajung unde sunt. Din aceasta cauza sunt confuz acum si incerc sa gandesc rational cu privire la ce am de facut. Chiar imi doresc sa vorbesc cu ea in legatura cu tot pentru ca vreau sa clarific unele chestii; vreau sa stiu povestea care se afla in spatele deciziei luate de catre ea cu ani in urma.

Poate voi afla raspunsul in doua zile, atunci cand va trebui sa discut cu ea in particular asa cum au facut-o majoritatea artistilor din SM.
______________________________________

Here's an other chapter for you TheExoArmy^^

Posibil sa revin si sa mai adaug cate ceva la el totusi. :")

Povestea NoastraDär berättelser lever. Upptäck nu