Destinul meu Criminal// FanFictiune Jeff The Killer

•11•

  ***

-Ugh...E a douăzecea oară când încerc să o sun , dar în zadar... Nimic nou ! spune Erika in timp ce aruncă telefonul in pat și îți pune mâinile în cap strângându-si cu putere parul aproape smulgând-ul

–Calmeaza-te îți faci rău singură! pronunță Laurențiu . Daca nu mai voia să fie prietena cu tine îți spunea!

–Nu..Tu nu înțelegi! strigă ea încăpând să plângă. Părinți ei au fost găsiți morți și îngropați in spatele casei in care locuiau . Îmi e frică că ea a făcut asta!

–Nu cred că a făcut asta...E sora mea nu o cred în stare!

–Nici eu nu o cred...dar în ultimele două săptămâni trebuie sa recunoaștem că a fost ciudată! spune aceasta în timp ce își șterge lacrimile cu mainile.

-Totul va fi bine, nu îți face griji! spune fratele Alinei în timp ce o ia in brațe pe Erika mângâind-o pe spate și oferindu-i un pupic în creștetul capului.

Între timp între timp întruna dintre  încăperile spitalului abandonat, Alina se trezi confuză se uită speriată la Jeff și soptește:

-Unde...U-Unde sunt? C...Cine  ești tu? 

Jeff muți , se uită la ea mai mult trist decât fericit , deși acum era șansă lui de a-și face o noua „intrare" ca să îi schimbe roșcatei amintirile cu el , de a o face să îl iubească , să o facă să facă totul pentru el , să o folosească . Criminalul avea dorința de ai schimba memoria Alinei. După câteva minute de tăcere acestuia îi vine o idee strălucită. Își deschide gura și pronunță fără nici cea mai mică ținere:

-Sunt iubitul tău, nu îți amintești?

-Nu...Eu...Eu nu am iubit...așa cred... șoptea silabisit roșcata.

Jeff își coboară capul gânditor, după câteva secunde acesta tresare , parcă trezit dintr-o transă . Se uită în ochii verzi ai roșcatei și murmură :

- La naiba...O să te fac să îți amintești totul , dragă , acesta se apleacă și își lipește buzele de ale ei într-un sărut.

Adolescenta roși se uita la el și la zâmbetul lui sculptat..."Nu..Nu se poate ca eu să am iubit pe cineva care arată a nebun" gândi ea începând a plânge și să suspine. Criminalul cu sânge rece își dă  imediat de ceea ce o făcu să plângă , își atinge parcă trist zâmbetul , se pune pe margine patului și ii pune mâinile pe umeri roșcatei strângându-i . Aceasta se opri din plâns , capul ei încă era jos , dar Jeff îi ia bărbia cu doua degete si o ridică, aceștia făcând contact vizual:

-Uită-te la mine Alina. Te voi face să îți amintești totul, îți promit! 

"Ugh.. trebuie să o omor! Nu  să mă prefac că sunt iubitul ei ! Jeff revino-ți în fire!" strigă criminalul in interiorul lui în timp ce o mângâie pe cap pe dânsa.

~Doua zile mai târziu~

Aleg și iar alerg...ughh înfundătură din nou mă întorc și alerg dau de o răscruce de drumuri una ..Cea luminoasă era blocată era doar cea înfricoșătoare era încă deschisă alerg pe cărarea care începu încetul cu încetul să fie plina de sânge...Ajung la cadavrele părinților mei lăcrimez fug și mai departe dau de  cadavrele unor polițiști mă opresc și încep să plâng mă opresc când simt că cineva e in spatele meu. Mă întorc și sunt împinsă într-un copac . Era Jeff care îmi ținea cuțitul la gât.
Mă trezesc plângând agitată Jeff era lângă mine când îl văd țip îngrozită. Îl văd uitându-se confuz la mine vrea să mă atingă pe umăr dar mă îndepărtez și mă ridic din pat alerg spre ușă camerei si ies pe holul casei mă îndrept spre baie fugind  și mă închid acolo , mă întorc cu spatele la ușa si  mă sprijin de ea cad încep cu spatele până când ating cu fundul gresia si îmi lipesc genunchii de abdomen continuând să plâng :

-Nu...nu...sunt...s-sunt sigură că nu el...s-sunt sigură...vorbeam singură în timp ce suspinam.

Încercam să mă conving că el nu este un criminal , deși ceva în adâncul meu îmi spunea fix opusul, mă temeam de el și nu înțelegeam de ce...Era până la urmă iubitul meu , corect?..

Auzeam bătăile în ușă și vocea lui oarecum îngrijorată care îmi spunea să deschid ușa că de nu o sparge , nu îl ascult continuam să îmi plan de milă singură dar mă opresc cu ochii măriți cand fix langa urechea dreapta este înfipt un cuțit , acesta străpungând ușa , mă dau la o parte imediat și imi pun mâinile în jurul capului că sa mă feresc de așchiile care au urmat să sară din ușa care acum era sparta. Mă uit în sus la persoana care era în fața mea , îmi era frică de el , mă feresc când văd că își întinde mâna spre mine...

*Perspectiva Jeff*

Mă uit la ea nedumerit se ferește când vreau să o ajut...îi era frică de mine, dar de ce?! Nu i-am făcut nimic rău nu așa plănuiam eu că o să se întâmple acțiunile! Oftez și mă pun langa ea o iau în brațe , plângea în continu..în mod normal mi-ar fi plăcut să o aud cum plânge dar acum, nu. Mă simțeam oarecum trist, cred..? Asta-i tristețea nu ? Atunci când te simți gol pe dinăuntru și te simți vinovat, nu?...nu...cred că o confund cu un alt sentiment, vinovăția , mă simt vinovat. Ughhh...ce mă enervează sentimentele acestea pe care puștoaica asta mi le face! O urăsc pe ea! Abia aștept să îi bag cuțitul în piele și să o aud cum se roagă să o las în viața.. Îmi scutur capul și tresar ieșind din transa , nu am observat dar acum roșcata nu mai plângea , doar avea capul pe pieptul meu privind la ușa fărâmată:

–Cum...?... o aud cum suspină în timp ce își freacă capul de materialul hanoracului meu nou pe care l-am furat din casa unei victime.

Îmi încleștesc dantura ii dau capul la o parte și mă ridic spunându-i aspru:

–Daca mai îndrăznești vreodată să fugi de mine, jur că te voi omorâ fara nicio reținere. La fel cum ești tu criminala așa sunt și eu ! Ai înțeles roșcat-o? zâmbesc o vad cum se uita la mine confuză, era nedumerită , sărăcuța.

–Eu...?C-criminală? Pe cine am...

Se bâlbâia constant mă făcea să zâmbească și mă abțineam să nu râd , mă uit la ea serios cu capul un pic aplecat :

–Părinți tăi.

După ce îi dau răspunsul ma întorc pe vârfuri și plec înspre camera mea , mă întind pe pat și încep să mă gândesc... Ceva îmi spunea că am fost prea dur cu ea în momentul acesta.