Destinul meu Criminal// FanFictiune Jeff The Killer

•9•

Liniștea se lasă brusc , semn că poliția a trecut de pădure ori au început sa cerceteze pădurea . Revenind la locul unde Jeff si Alina vorbeau , deși dacă e să o luam logic mai mult Jeff țipa si îi ținea morală , până când protagonista noastră îi spune clar și explicit: 

-Ascultă , dacă o să mai țipi mult o sa te audă și o să ne găsească !  spune aceasta in timp ce criminalul surprins de răspuns tace preț de câteva secunde dar reveni cu un răspuns clar si răspicat 

-Oh, sa înțeleg că acum  îți faci griji că am putea fi prinși , dar atunci când ai plecat de capul tău nu ! Știi ceva eu am sa te las pe cont propriu ! Descurcă-te ! 

-Nici tu nu te-ai gândit când ti-ai omorât familia ! spune aceasta si după își pune repede mâna la gură , nu ar fi trebuit sa zică asta , acum cel mai probabil l-a înfuriat pe criminalul a cărui nume îi este cunoscut în întreaga lume .

***

Liniștea se făcu instant după ce am rostit cuvintele acelea . Am început sa mă gândesc cum o sa-mi spună la ureche cuvintele acelea blestemate si cum o sa mă omoare, fără să mai stau pe gânduri o iau la fugă în timp ce îl auzeam pe acesta râzând necontrolabil . Pot să spun că urăsc râsul ăsta , atât de psihopatic.. Simțeam cum mă urmărește , îi auzeam râsul din ce în ce mai aproape . Fug până când nu mai aud nimic în spatele meu , mă ascund într-o peșteră din apropiere și mă scufund în întuneric acesteia . Adorm. 

Mă trezesc tresărind din cauza unei împușcături , un glonț de pistol a trecut fix la un milimetru de mana mea acesta nimerind pământul peșteri. Era un polițist , nu puteam sa îi vad fața până când nu m-a orbit cu lumina lanternei pe care acesta o ținea în mână :

-Ah, tu erai aici ... spune acesta serios

-Da...cine altcineva sa fie? zic ducându-mi una dintre mâini la buzunarul din spatele pantalonilor de culoare negrea .

-Îl căutăm pe criminalul  acela care ți-a omorât părinți....Da chiar...de ce erau îngropați în curtea casei tale? Nu cumva ești mână în mână cu el ?

Mă opresc din încercarea de a-mi lua pistolul din buzunarul pantalonilor și încep să plâng . Plânsul la comanda e cea mai bună soluție acum , îi mulțumesc pentru asta mamei mele adoptive care a luat decizia să mă ducă la câteva cursuri de teatru . Mă fac mică cu genunchii la piept si plâng . Când polițistul mă vede plângând îngrijorat se așază lângă mine și îmi spune:

-Hey hey...Ce s-a întâmplat ? De ce plângi? 

-Părinții mei au fost omorâți de acel criminal eu am scăpat dar m-a obligat sa țin totul departe de politie că de nu mă va omorî pe mine și pe prieteni mei ! Nu vreau asta ! Nu sunt mână în mână cu criminalul acela doar că m-a obligat într-un fel sau altul să fac asta ! 

-Okey okey acum potolește-te o sa găsim o cale de scăpare din asta doar urmează-mă va trebui sa dai o declarație la politie despre asta ! 

Mă ridic toată plânsă și îl urmez pe polițist până la mașina de poliție  mă așez pe scaunul din spate si după când polițistul se așază si el la volan si începem să mergem pe drumul spre ieșirea din pădure dar auzim ceva aterizând  pe capota mașini de politie , cat timp polițistul pierde controlul mașini din cauza frici . 

***

Reușesc sa ies din mașină care acum e intrată într-un copac si a cărui geamuri sunt sparte . Mă uit la polițist era mort la naiba...Mă gândesc la faza din peșteră când a încercat sa mă ajute iar eu am plâns fals , nu ar fi trebuit sa fac asta nu ar fi trebuit sa urmez planul criminalului acela , acel polițist era singura mea cale de scăpare trebuia sa ii spun de plan.. Mă uit la mașină și văd cum aceasta începe sa fie cuprinsă de flăcări. O iau la fugă si nu după mult timp aud o bubuită în urma si mă împiedic de o rădăcină de copac . Încep sa gâfâi fiind obosită . Dintr-o data simt o durere venind din frunte îmi pun mana si vad cum sângele începe să îmi curgă si totodată nici ochiul drept nu mai puteam sa-l deschind mă durea îngrozitor ...încep sa mă gândesc la trecut dar atunci când îi aud vocea criminalului mă ridic greoi sprijindu-mă de copacul de lângă mine. Fac contact vizual cu criminalul care era plin de sânge semn ca a omorât ceilalți polițiști :

-Vad că te-ai ținut de plan ! spune acesta zâmbind mândru și mă bate ușor pe umăr 

-Jeff...Îmi pare rău pentru... , nu termin de spus propoziția și mă prăbușesc la pământ , fiind leșinată din cauza oboseli . 

***

O vad rănită la cap si la ochii dar nu zic nimic crezând ca totul e o mica zgârietură , dar cred ca m-am înșelat o văd cum cade pe pământ in următoarele câteva secunde , încerc sa îmi păstrez calmul si mă aplec la ea ii iau capul in palme si văd cum acele așa zise zgârieturi cum le numeam eu erau niște răni chiar foarte grave si adânci , cel mai probabil o sa rămână oarbă la unul dintre ochii ei frumoși. Expir adânc si o iau in brațe , minunat am ajuns sa car un șoarece neîndemânatic după mine , MINUNAT ! Va trebui sa apelez la niște "prieteni" destul de vechi....

Merg spre vechiul drum către inima păduri. Ah...Inima păduri una dintre cele mai întunecate părți din toată pădurea , e un loc așa de minunat hmmm poate ar trebui sa îi invit pe acest șoarece cândva la iazul in care eu si vechii mei prieteni aruncam cadavrele , un fel de întâlnire...STAI ?! La ce naiba mă gândesc ! Ăsta e un om bun de nimic , nu mă pot îndrăgosti e un nimic  . Încep sa devin nervos și măresc pasul când văd ca sângele începe sa curgă din ce in ce mai mult . Intru într-un spital părăsit din aceasta parte din pădure urc mai multe trepte si intru in diverse camera pana când dau de ei. Asistenta Ann si Dr.Smile ... Nu i-am mai văzut-o de mult timp.