Destinul meu Criminal// FanFictiune Jeff The Killer

•3•

     La terminarea orelor decid că ar fi cazul să o iau pe scurtătură pe un bulevard mai întunecat și un pic înfricoșător, îmi este un pic frică cei drept , dar reușesc să rămân calmă. Merg ce merg și dau de un grafite , părea să fie proaspăt făcut , il ating un pic și realizez că nu era vopsea ci sânge mă îngrozesc și mă dau în spate câțiva pași, dar mă lovesc de cineva sau ceva nu știu precis ce era. Simțeam cum bătăile inimi mele îmi cresc din ce în ce mai repede și adrenalina se simțea în aer în timp ce îi auzeam respirația persoanei de care m-am lovit. Vreau să fug , dar eram practic înghețată , creierul nu-mi funcționa cum ar trebui și picioarele care voiau acum să o eie la fugă nu fugeau , eram înghețată și închid ochii pregătită să îmi văd sfârșitul , dar e ciudat. Simt cum persoana din spatele meu îmi pune ceva la gură și privirea îmi devine din ce în ce mai încețoșată și mai întunecată. Leșin.

Mă trezesc la mine în cameră . Era camera mea de acasă , mi-o recunosc dintr-o mie . Mă ridic în fund și simt cum o durere îngrozitoare de cap mă ia instantaneu. Mama mea intră în cameră , bine.....mama mea vitregă mama mea biologică a murit acum mult timp imediat după ce m-am născut eu:

-Vad că te-ai trezit!

-Mda... și mă doare capul îngrozitor de tare !

-Cred și eu că ai leșinat și ai dat cu capul de o țeavă din spatele școli tale , spune Tania femeia care în urmă cu paisprezece ani a adoptat-o pe Alina de la un centru de adopție nu prea cunoscut de lume.

Stai...Am leșinat? Eu îmi amintesc cu totul și cu totul altceva...Îmi amintesc că eram într-un bulevard rău pavat și mă întorceam acasă... mi-am imaginat totul ? gândurile lui Alina erau din ce în ce mai încurcate și mai complexe. Încerca să își de-a seama de tot ce se întâmplă și începu a deveni aeriană. Până când gândurile îi sunt întrerupte de vocea îngrijorată a mamei sale vitrege :

–Alina ! Ești bine ? De ce nu mai clipești ?

–Cum? Îmi pare rău dar sunt cu gândul in alta parte mama....

–Anume ? Ești bine ? S-a întâmplat ceva ?

–Nu nu s-a întâmplat nimic , spun eu cu o voce cât se poate de calmă. Dar de ce întrebi ?

–Am întrebat deoarece aveai o privire înghețată , de parcă ai fi văzut ceva straniu nelalocul lui.

–mhm...

–Ok, în fine. Mâncarea e aproape gata poți veni în bucătărie să luăm micul dejun in familie că atât eu, dar și tatăl tău am primit o săptămână liberă. Măcar așa ne putem petrece timpul împreună ! spune mama mea fericită

–Grozav ! Abia aștept să ne petrecem timpul împreună ! spun eu încercând să par fericită deși eram iritată mai bine era  singură în casă.

–Te las acum , spune aceasta și iese din camera închizând ușa în urma sa.

Totul a fost un vis? Sau chiar s-a întâmplat ? Delirez eu sau....? Nu mai înțeleg nimic din ce se întâmplă în ultimul timp...De ce mi se întâmplă toate acestea mie? Cred că halucinez grav ! Nici ieri nici azi nu îmi mai amintesc ceea ce s-a întâmplat la școală sau după aceasta...Cred că ar fi cazul să iau o gură de aer curat după ce iau......a...Prânzul ? Cat e ceasul ?

Mă ridic pe marginea patului și mă uit în direcția ceasului care indica ora 20.21 noaptea . Mâine este miercuri o minunată zi de școală....sper că va fi minunat , viitorul e de cele mai multe ori înșelător , ca si unii oameni care azi își sunt prieteni...mâine îți sunt dușmani . Revenind ....merg spre dulapul alb din fata patului meu si mă schimb în ceva mult mai confortabil, un hanorac alb lung si niște colanți negri sunt de ajuns bănuiesc. Îmi prind părul roșcat într-un coc rebel și cobor in livingul care era lipit de bucătărie . După ce mănânc decid că ar fi cazul să merg la o gură de aer. Eventual prin pădurea la care merg mereu in fiecare seară în care mă simt neliniștită sau nervoasă. Nu știu de ce , dar pădurea aceea mă liniștește de fiecare dată , în ciuda faptului că în aceea pădure s-au găsit destul de multe corpuri neînsuflețite și mutilate . Dar îi ok...cred...dacă mă gândesc mai bine nu e "Ok" nu e deloc "Ok" e complet invers ! Asta demonstrează că legendele de care auzisem când eram mică , cu părul mai scurt si mai pitică de înălțime erau complet adevărate !

***

Prima oară Alina a auzit de aceste legende cunoscute sub numele de "CreepyPasta"  la vârsta fragedă de șase ani , înainte de a se muta cu mama sa adoptivă in America de nord , unde a întemeiat o altă familie . Ea nu putea face copii așa a trebuit să îi adopte. Pe Alina a adoptat-o după moartea părinților săi biologici , aceștia fiind decedați în urma unui incendiu care a avut loc in casa in care a copilărit. Doar ea a putut supraviețui incendiului deși era mult mai fragila a suferit niște răni ușoare .  A trebuit să stea 3 luni internată in spital după a fost dusă la un centru de adopție unde stătuse si Laurențiu  timp de 6 ani  , dar acesta doar ce fuseseră adoptat cu o zi înainte ca Alina să vina si ea la centrul de adopție. Aceasta din fericire a fost adoptată de o femeie cumsecade cu părul blond spre saten foarte deschis. Atunci Alina avea vârsta de 5 ani si  după 1 an mama acesteia adoptivă a decis că e timpul să plece in America de nord din cauza banilor . Neavând cu cine să o lase a luat-o cu ea .

Nu după mult timp mama adoptiva , Elena  s-a căsătorit in America cu tatăl actual al lui Alina. Acum formează o familie cat se poate de unită exceptând faptul că ambii sunt mai mereu ocupați cu munca desigur..