Destinul meu Criminal// FanFictiune Jeff The Killer

•8•

Poate a-ți crede că aici este sfârșitul așa zisei "eroine" a acestei cărți , iar aici am să vă contrazic . Frica a început să plutească din ce în ce mai mult în aer pentru Alina , știa că nu putea face nimic absolut nimic , iar asta la amuzat pe criminal făcându-l să râdă ca un maniac apăsând din ce în ce mai tare pe lama cuțitului , putea să o omoare cât ai spune pește dar ceva la oprit...

***

Sirenele de poliție se auzeau pe fundal , făcându-l pe criminal să își întoarcă privirea spre fereastra din bucătărie , unde observa că in fața casei erau mai multe mașini de poliție , patru la număr. Își întoarce înapoi privirea spre Alina și rostește:

-Șoarece tâmpit ! Ce naiba ai făcut? pf, se pare ca vrei sa mori mai repede decât plănuiam ! spune criminalul in timp ce zâmbetul ii creștea pe față

-Dar...nu am ... , nu termina de spus toata propoziția că criminalul o întrerupe

-TACI ! Doar vin-o cu mine și nu striga sau..., spune arătând cuțitul din mana lui . 

Dau din cap un pic ezitând , iar el mă trage pana la etaj unde sărim de la balcon in copacul de lângă si după jos , pe pământ sau mă rog el a picat pe pământ eu am căzut pe el... Asta a provocat un zgomot care i-a făcut pe polițiști sa se duca instant in spatele casei , dar din păcate pentru ei , criminalul asta e cu mult mai rapid. Acum suntem ascunși intr-o casa de lângă casa mea , o casa in care Jeff a făcut o crima in aceeași noapte in care mi-a omorât părinți facem un mic popas aici pentru ca el sa-și ascută mai bine cuțitul în caz de o luptă cu poliția . Mă uitam în gol la unul dintre pereți plini de pete de sânge , o imagine macabra îmi vine în minte dar uit imediat de ea din cauza vocei criminalului:

-Nu e timpul să dai apă la șoricei , șoarece ! 

Atunci realizez ca plângeam.. Îmi șterg repede lacrimile și mă ridic de pe scaunul pe care stăteam și mă îndrept mai aproape de criminal , spun șoptind :

-Te rog învață-mă cum să ucid la fel de bine cum o faci tu... .

Sta un pic , se gândește și dintr-o dată îl văd și-l aud cum râde necontrolat, rostește:

-Nu , de ce aș face asta? Niciodată o fetiță cum ești tu nu ar fi în stare să fie la fel de bună cum sunt eu , eu sunt cel mai bun , nimeni nu o sa fie la fel de bun ca mine , vreodată ! 

Nebunia lui creștea din ce în ce mai mult  pe fața lui :

-Awww , nu îmi spune că vei începe să plângi iar ⁓ 

Și eram pe punctul sa uit de aroganța din vocea lui , e super enervantă , mai enervantă decât faptul că nu mă crede în stare să fac o crimă de una singură , o să-i dovedesc că se înșală.. Nu spun nimic doar mă îndrept spre ieșirea din spate a casei si după o i-au spre trotuar ca mai apoi sa mă duc in dreptul casei mele unde încep sa vorbesc cu un polițist :

-Bună ziua , de ce sunt atâtea mașini de poliție aici?

-Un trecător l-a observat pe Jeff The Killer pătrunzând în casă , dar se pare că nu este nicio urma de el sau de vreo pată de sânge sau chiar cadavru, cred că s-a făcut o greșeală si persoana care ne-a apelat a făcut o greșeala când ne-a dat adresa.

-A....okey , am înțeles.

-Domnișoară , dumneavoastră pe unde locuiți , locuiți prin locurile astea?

-Da, de fapt asta e casa mea...

După ce spun asta îl văd pe polițist notând ceva , în timp ce îi simțeam privirea lui Jeff cum se uită la mine , așteptând să fac o greșeala ca să mă omoare, între timp văd cum un câine de poliție începe să sape în locul în care părinți mei sunt îngropați...Ugh....Am dat de belea cât și cu Jeff , cât și cu poliția . Câinele începe să latre atunci când dă de o bucată de piele umana ceea ce ii face pe toți polițiști să meargă în acea zonă...Observ cum unul dintre polițiști își lasă arma pe portiera mașini ca mai apoi să se îndrepte spre groapă , profit de ocazie ca să iau arma și o ascund la spate . Aud cum un polițist mă strigă în momentul în care vreau să plec :

-Domnișoară , dumneavoastră ve-ți veni cu noi ca complice a-

Nu apucă se termine propoziția că trag în capul dânsului , acesta murind pe loc . Simțeam privirile polițiștilor cum  căută sursa zgomotului făcut de arma , nu și-au dat seama ca persoana care a tras am fost eu , ceea ce înseamnă că pot fugi , ceea ce am și făcut , am luat de doua ori dreapta și după o stânga pana am intrat în pădure unde m-am pierdut printre copaci și vegetația de acolo . M-am oprit din alergat atunci când am auzit un râs extrem de cunoscut , era râsul criminalului care in urma cu paisprezece zile pot spune că oficial mi-a schimbat viața. Îl observ ieșind din niște tufișuri, în timp ce zâmbetul meu creștea , simțeam cum îmi creștea. Niciodată nu am crezut că o sa fiu fericită atunci când îl văd . Observ că vrea să spună ceva, dar eu i-o iau înainte cu o îmbrățișare spunând : 

-Acum mă crezi că pot să fac o crimă ?

-Ceea ce ai făcut tu nu a fost nimic față de prima mea...crima

Îi aud vocea cum începe a se auzi din ce în ce mai încet , ceea ce mă face să nu îl mai îmbrățișez și să-l întreb: 

-Hey....Ești bine ? Arăți cam trist...ce s-a întâmplat--

Nu termin să spun bine întrebarea , că îmi amintesc de poveștile CreepyPasta de care am auzit. Și totodată și de povestea lui , povestea în care acesta și-a omorât părinți cât și fratele , aproape :

-Îmi pare rău, nu voiam să îți , te rog iartă-mă! spun eu panicată 

Vrea să spună ceva dar mașinile de poliție se aud din depărtare :

-Ce naiba ai făcut? Nu puteai sa stai liniștită cu mine? NU PUTEAI PUR SI SIMPLU SA MA ASCULTI?! Acum pădurea o sa fie plină de polițiști doar din cauza ta!