WarLords

44.Sfârșitul Jocului

LEO

Shadow își scote de la brâu un pistol și un cuțit. E pregătit să lupte cu noi. Derek își ridică arma pentru a trage dar este împușcat în braț. Inamicul încep să alerg spre noi și îl lovește pe tatăl lui Ryan în plex făcându-și să își scape pistolul. Încep să trag după el dar aruncă masa pe jos și o folosește drept scut.

-Rămâi în spate, îi spun eu lui Derek observând cât de rău sângerează. Nu mă așteptam să se descurce așa bine împotriva a trei oameni înarmați. Îmi scot cuțitul și sar peste masa după care se ascunde Shadow. Bărbatul mă pocnește în față dar apuc să îl înjunghii în șold. Nu am ajuns așa departe ca să mor atât de ușor.

-Pe cine ar trebui să omor prima oară? Întreabă Shadow zâmbind senil.

-Pe tine, răspund eu rece pocnindu-l pe inamic în față. Un fir de sânge începe să îi curgă de la buză în jos. Încerc să îl mai lovesc o dată dar se ferește. Își scoate un alt cuțit din costum și mă înjunghie în umăr. Tatălui lui Ryan îl prinde de gât de la spate permițându-l să îl lovesc de câteva ori în stomac. Shadow își ridică un deget pe care poartă un gros inel de aur. Din cesta răsare o mică țepușă pe care o înfige în genunchiul domnului Light făcându-l să îi dea drumul. Bărbatul începe să respire din ce în ce mai greu. În ritmul ăsta îl putem învinge. Derek rămâne în urmă și încearcă să se bandajeze cu cârpă improvizată din propriul său costum. Shadow îl dărâmă pe tatăl lui Ryan pe jos și mă izbește de perete. Începe să privească în jur după o modalitate de scăpare. Știe că nu ne poate învinge. În sfârșit, îl pot vedea cum se chinuie să facă ceva. E satisfăcător.

-Nu pleci nicăieri, spun eu în timp ce îl prind de picior și îl izbesc de podea. Încep să îl lovesc în față de câteva ori cu pumnul iar apoi îmi scot un cuțit din haină.

-Ăsta e sfârșitul jocului, zic eu zâmbind scurt dar sincer.

-Chiar asta crezi? Întreabă bărbatul calm.

-Lasă arma jos, spune o voce familiară din spatele meu.

Îmi întorc privirea și îl observ pe Ryan cu un pistol îndreptat spre capul meu. Gratiile ușilor și ferestrelor încep să se ridice. Ce naiba se întâmplă? Derek și domnul Light privesc șocați scena.

-Ryan, ce naiba faci? Întreb eu confuz ridicându-mă în picioare.

-Vă dau o șansă la viață. Plecați acum prin canal pentru a scăpa de poliție și nimeni nu va fi rănit. Scarlett și Jack sunt inconștienți l parter, explică Ryan rece.

-Hă?! Ce vrei să spui? Zic eu furios când aud de Scarlett.

-Doar cei puternici câștigă, Leo...

Până și Shadow pare uimit de întoarcerea de situație. Începe să zâmbească și să aplaude.

-Nu plecăm nicăieri, răspunde domnul Light privindu-și dezamăgit fiul. Trebuie să aibă un plan. Ryan nu ar face așa ceva...

-Nu vorbeam cu tine, tată, zice băiatul împușcându-l în cap de domnul Light. Rămân împietrit.

-D-De ce faci asta?

-Fiindcă sunt un monstru.

Imposibil... După toate astea... pierdem astfel? Trădați de propriul prieten? Tremur din cap până în picioare. Nu de frică, ci din cauza furiei. La picioarele mele se află cadavrul tatălui lui Ryan. Îmi privesc prietenul... fostul prieten în ochi pentru o ultimă dată înainte să răsuflu greu și să mă întorc spre ieșire. Îl prind pe Derek pe după umăr pentru a îl ajuta. Trebuie să îi ajutăm pe Scarlett și Jack.

-Dacă i-ai rănit într-un fel sau altul... ești mort, îi spun eu lui Ryan rece. Nu i-am mai spus niciodată aceste cuvinte. Nici nu știu dacă sunt în stare să o fac... dar ăsta e adevărul. Ryan ne-a trădat. E de partea lui Shadow. Am pierdut... Atât noi cât și copiii din orfelinat suntem în pericol. Poliția, probabil, a început deja să împânzească clădirea. Asta ai plănuit de la început, Ryan?