41.Monstru

14 8 0
                                    


RYAN

Sunt încă furios. Nu pot să cred că tata a trecut așa ușor de partea noastră. Ține la mine? După tot ce s-a întâmplat? Prostii! Aleg în jurul aleii sângerii cu picioarele goale și greutăți în buzunare. Sunt transpirat până peste cap dar trebuie să rezist. Nu o să îl las pe Shadow să câștige. O mașină de poliție trece prin jur așa că mă ascund după o pubelă de gunoi. Este a patra pe ziua de azi. Ce se întâmplă? Nu am mai văzut atâția polițiști de când am evadat din închisoare. Termin rutina zilnică și mă întorc într-un bar de care mi-a spus Shadow. E acela pe care l-am verificat alături de Gerald acum câteva luni. Intru și îl găsesc pe bărbat zâmbindu-mi. Încuie ușa în urma mea. Suntem doar noi doi.

-Unde e toată lumea? Întreb eu curios.

-L-am închiriat pentru noi astăzi, răspunde Shadow simplu.

-Da-i vreo petrecere?

-Nu. E pentru antrenamentul de astăzi, explică bărbatul zâmbind. Se îndreaptă spre depozit. Aștept în față așezându-mă pe un scaun. Zeci de lanțuri se aud zornăind. Shadow se apropie de mine cu tatăl Annei alături de el. Criminalul este legat cu zeci de lanțuri și ținut de maestrul meu de parcă ar sta în lesă.

-N-Nu ar trebui să fie în închisoare?! Strig eu șocat.

-Eu l-am eliberat.

De asta, poliția a împânzit orașul. Canibalul mă privește în ochi entuziasmat. Pare că poate să își ia revanșa. Shadow își drege glasul și zice:

-Antrenamentul de azi este simplu. Trebuie să îl omori pe tipul ăsta cu mâinile goale.

Mafiotul scoate o cheie și începe să îl dezlege pe tatăl Annei. Eu iau o poziție de luptă din reflex. Mintea mea este încă în stadiu de șoc. Lanțurile lovesc pământul iar criminalul se apropie de mine cu zâmbetul pe buze. Nu pare să aibă chef de vorbă. Mă feresc de primele sale atacuri și încerc să îl pocnesc în obraz. Tatăl Annei mă prinde de braț și începe să îl strângă. Puterea sa este monstruoasă. Încep să îl mușc. Este surprins și luat pe nepregătite. Îmi dă drumul de la braț. Rana se poate observa cu ochiul liber. Shadow oftează.

-De ce îți ia așa de mult? Întreabă acesta plictisit. A trecut doar un minut! Cum ar trebui să îl omor în atât de puțin timp?! Încă pot observa gâtul rănit al tatălui Annei. Câinele acela nu s-a jucat. Îl calc pe picior și îl lovesc în plex. Nu sunt destul de puternic. Bărbatul mă prinde de gât și mă izbește de perete. Încetul cu încetul rămân fără aer. Încerc să mă eliberez dar nu reușesc. Trebuie să scap de aici cât încă mai sunt conștient.

Îi înfig degetul în ochi. Sângele îmi pătează obrazul. Criminalul începe să strige de durere în timp ce eu respir adânc. Ryan... reține, nu trebuie să ai milă. Omoară-l în cel mai crunt mod.

-Durează prea mult... Ryan, dacă reușești să îl omori în următoarele două minute, o să te fac mâna mea dreaptă în locul tatălui tău. Prizonierule, dacă reușești tu să omori băiatul în următoarele două minute, ești liber, explică Shadow zâmbind entuziasmat.

-Perfect, răspunde criminalul trosnindu-și degetele de la mâini. Își ține ochiul stâng închis.

-Știi că el este bărbatul care ți-a ucis fiica? Întreb eu serios în timp ce inima bate din ce în ce mai tare.

-Crezi că îmi pasă? Anna trăia doar de dragul mamei sale. Altfel, aș fi omorât-o cu prima ocazie.

Îl lovesc cu genunchiul în stomac. Bărbatul rămâne șocat de viteza mea. Îl prind de mână și îi rup degetul mare, apoi arătătorul. Tată Annei încearcă să își retragă mâna așa că îi da drumul... și îl prind de față în schimb. Încep să îl lovesc iar și iar până observ câțiva dinți pe jos. Observ lacrimi în ochii lui. Probabil experimentează o durere pe care nu a mai simțit-o niciodată. Ai fi omorât-o cu prima ocazie? O să îți omor eu orice speranță la viață! Îmi pun piciorul pe capul nenorocitului și încep să apăs. Ce mai probabil a trecut un minut de când a impus Shadow noile reguli. Încă am timp să îl torturez înainte să îl omor.

-M-Mă predau..., spune bărbatul răgușit printre lacrimi.

-Bună idee... păcat că nu ți-am dat niciodată această opțiune răspunde, răspund eu rece în timp ce mă aplec și îi mai rup celelalte trei degete de la mâna dreaptă. Bărbatul mă privește cu un singur ochi. Pe celălalt îl păstrează închis.

-Deschide și celălalt ochi.

-Nu pot! Strigă bărbatul prinde suspine.

-Chiar atât de tare te-am lovit. Nu îți face griji. Te ajut eu...

Îi scot ochiul din orbită.

-Până la urmă ești doar un monstru! Zice criminalul cu vocea pierind.

-Bineînțeles. Cum altfel aș putea să omor un monstru dacă nu să devin unul? Întreb eu gândindu-mă la toate alegerile pe care le-am făcut până în prezent. Dacă l-aș fi ascultat pe tata, nu s-ar fi ajuns până aici. E vina mea în cele din urmă. Nu trebuia să mă alătur niciodată unei mafii dar este prea târziu acum.

Singurul lucru pe care îl mai văd în fața este culoarea roșie. Nu știu dacă reprezintă sânge sau trandafirii pe care i-am cumpărat Annei acum câteva luni. Peste câteva momente, reușesc să conștientizez ce se întâmplă în jurul meu. Criminalul zace la picioarele mele cu fața descompusă iar hainele mele sunt pline de sânge din cap până în picioare. Shadow începe să îmi zâmbească în timp ce bate din palme. Pare mândru. Încep să râd isteric în timp ce îmi da lacrimile.

-Am mai văzut o singură persoană care să râdă cu lacrimi după ce omoară pe cineva... și anume pe mine, zice Shadow.

Ai înțeles greșit... Astea nu sunt lacrimi de bucurie.

WarLordsWhere stories live. Discover now