Masca unei false iubiri

Masca unei false iubiri: -R-E-G-R-E-T-E-

Perspectiva Lucille

Nu am putut dormi intreaga seara. Am incercat din toate puterile sa il gasesc pe Adon. Cum nu stiu unde sta, nu am reusit sa rezolv dilema in care m-am gasit prinsa. E clar, restul au dreptate. Ma evita. Am crezut ca aparea la facultate, la cursuri. Nici de aceasta data nu s-a intamplat asta.

-Asta e a doua oara, cand vom juca fara el? o aud pe Lorene cum intreaba mirata. James pare destul de ingandurat si tacut. Ma intreb daca nu la asta ii sta si lui acum gandul.

-Nu iti face griji, va aparea. vocea lui Halbert ma readuse la realitate. Ma intorc spre el cu o privire trista.

-Esti sigur ca asa va fi? Il vad cum pufneste scurt.

-Nu e ca si cum l-ai fi sedus intentionat. A fost o greseala. Asta ne face oameni, stii.

Observ atunci mirata insa calmul si veselia din ochii sai. Il impung atunci cu cotul in piept.

-Vad ca astazi stralucesti. Pot sa stiu motivul? Il vad cum ridica din umeri scurt.

-Am realizat ca nu e bine sa fii mereu innegurat. Sunt multe de care te poti bucura. Fac pariu ca Adon...

-Ar trebui sa incepem. Fara el. Si de aceasta data. murmura atunci James si ne intrerupse conversatia.

-Eu ti-am zis Patia, ca nu te poti baza pe astia. Mai spuneau de Anselm, el este insa mereu prezent aici! 

-Si voi fi. adauga el lenes. Ca sa vezi cat de mult aparantele pot insela. Haide Lucille, ce faci, ai adormit in scaunul tau?

-Iar incepe. ofta scurt Halbert. Il vad pe Anselm cum ii arunca o privire scurta Patiei si pe Lorene cum chicoteste scurt.

Nu mai port bratara lui. Deja ma simt mai bine. Parca eliberata de o mare povara. Cand am urcat insa pe scena, am auzi din senin pasi rapizi, care succedau unul dupa altul.

-Ia uite cine a aparut! murmura amuzat Gunter. Se afla in stanga lui Halbert. Dar ambii baieti ranjira cand dadura cu ochii de fata lui.

-Pare ca acum a coborat din pat.

-Sa stii, White. Ma intreb daca nu a pierdut sirul zilelor.

-Baieti, este aici, asta conteaza. interveni sec si Patia. O vad cum se uita acum plictisita pe telefon. Personajul ei nu era unul principal si putinele replici pe care le avea o faceau sa fie bucuroasa. Cum a spus si ea, statea destul de prost cu memoratul replicilor.

-Pe unde ai tot umblat, Rivera? il intreba Anselm amuzat. Ca sa il vad cum se indreapta spre costumul sau. 

-Ia doar vesta. Sa nu mai pierdem timpul. ii sugera atunci James. Adon il asculta. Si pasi pe scena. Veti avea chiar acum o scena, tu si cu Lucille.

Un inceput deloc promitator, as spune insa.

***

Daca ma ura, ori era deranjat de prezenta mea langa el, nu am putut observa. Cert a fost un lucru. Ca am incercat sa aducem piesa la viata cat de mult am putut.

-A fost o placere sa fiu insotita de dumneavoastra pe parcursul acestei plimbari, domnule James. ingan scurt spre baiat. Ii vad privirea cum o cauta pe a mea. Si imi prinse atunci mana intr-a sa. 

-Si pentru mine a fost o onoare, Miss. ingana el scurt. Ca sa se aplece atunci si sa imi sarute mana. Ceva insa in gestul sau ma frapa. Delicatetea cu care imi tinea mana.Dar si strangerea ferma, care exista.

Cand isi ridica privirea si privirile ni se intalnira. Am intalnit acolo o emotie stranie in ochii sai. O emotie pe care nu o vazusem niciodata in ochii sai.