Masca unei false iubiri

Masca unei false iubiri: -T-E-M-E-R-I-

Perspectiva Lucille

Stau si acum pe randul din fata in amfiteatru. Si astept imbracata in costum sa imi intru in rol.

-Stau mult de vorba. Oare ce tot ii spune aluia? o aud in treacat pe Lorene cum intreaba.

-Iti pasa asa mult? Tu chiar ai ceva cu acel tip? Am vazut si un cactus mai afectuos decat el.

-Nu imi place de el.

-Tu iti bati joc de mine? Se vede pe chipul tau! le aud pe cele doua ca se ciondanesc in stanga mea. Si arunc o scurta privire spre scena.

Gunter cbori de pe scena si le facu loc lui Adon si Anselm. Ii vad pe cei doi cum se uita impacientati spre usa. 

Ca sa imi simt truoul cum devine si mai rigid. Voi ajunge prinsa intre cei doi pe scena. Mi-e groasa de amandoi. Ce ar trebui sa spun?

-Dar stiu ca dureaza mult. Ce baiat dificil. Ne strica si piesa! 

-Nu mai spune asta.

-Nu ai vazut ce bine am jucat, Patia? Spune tu! 

-Am motai putin. Dar, sunt sigura ca ai fost minunata.

-Ce fel de colega de piesa mai esti si tu?

-Vorbea intr-una Gunter. Nu imi prea pasa de ceilalti din jur.

-Nici macar de mine? Trebuia sa te uiti. Atunci nu o voi face nici eu!

-Te porti ca un copil, maturizeaza-te. 

-Sa revenim la piesa! aud in final vocea lui James. Pare la fel de pus pe munca. Ma schimb insa la chip atunci cand nu il vad pe Halbert.

Nu tin la Halbert in vreun sens mai profund. Cum a spus si el, insa, ne avem ca fratii intr-un fel. Desi nu am avut niciodata unul. Sa stiu ca sunt acum prinsa aici cu restul colegilor si fara el, o figura mai familiara ma ingrozi.

-Ar trebui sa fii deja pe scena, Lucille. il aud p James ca spune. Si atunci ma ridic de pe scaun si dupa ce urc scarile ma postez atunci in fata lui Anselm pentru prima scena.

Inca mi se pare intr-un fel infiorator faptul ca sunt de aceeasi inaltime ca Anselm. Cu cei doar 1.60 cm ai fi spus ca un baiat ca el e cel care isi ia bataie si se teme de oameni.

Un singur detaliu iti spunea ca te inseli. Nu inaltimea. Flacarile nimicitoare din ochii tai, care te parjoleau pe loc daca te uitai prea mult la ele. Oamenii vorbesc mereu despre priviri intense. A lui Anselm inoata insa in foc. Putini vad acele flacari din ochii sai. Si putini le si inteleg. 

***

-Ati putea voi doi sa duceti costumele in cabina? suntem intrebati de James. Vad ca isi verifica intr-una ceasul de la mana. Deja am o alta ora si ma aflu in intarziere. E in regula copii?

Ma uit spre Adon. El nu se uita spre mine si continua sa adune piese imprastiate de la costumele celorlalti.

-Desigur. ingaim scurt si ii zambesc profesorului stanjenita. Halbert, a plecat mai devreme? S-a intamplat ceva?

Vad cum se opreste in fata mea si cum imi intinde atunci un scenariu. 

-Ai putea sa ii inapoiezi acest scenariu lui Halbert? Si sa discuti cu el? Nu doreste sa mai ia parte in piesa. Dar trebuie sa realizeze ca face parte din nota sa finala. Nu poate trece mai departe, daca nu ia parte in piesa. Rolurile au fost deja alocate. Nu...

-Am inteles. Ii voi explica din nou situatia. 

-Multumesc, draga mea. Voi mai discuta si eu cu acesta, daca nu se rezolva problema.