Masca unei false iubiri

Masca unei false iubiri:-M-A-T-E-M-

Perspectiva Halbert

O luna mai tarziu...

A trecut o luna de la primele noastre sesiuni. Acum repetitiile s-au accelerat. Si au devenit mai intense, decat as fi crezut. Perioada de examinare se apropie. Si inca nu reusesc sa ma pot concentra asupra personajului meu. Desi, conform spuselor lui James, am reusit sa improvizez mult, fata de inceput.

Luna noiembrie, a fost la fel ca si anul trecut una rece si inghetata. Imi trantesc atunci rucsacul pe masa. Si arunc o scurta privire pe telefon. Chiar doi noiembrie, as tine sa adaug. 

-Inca putin si scap de acest curs. imi repet cu voce joasa. Tresar cand aud insa cand aud usa de la incapere. Si realizez atunci ca nu mai sunt singur.

-Din nou primul in clasa? sunt intrebat atunci de Gunter. Si imi ridic privirea din scenariu.

-Te-am vazut vinerea trecuta. Vorbind cu Lucille. Ce tot ii spuneai? Voi doi iesiti cumva pe ascuns?

-Ce te face sa crezi asta? il vad cum isi tranteste la locul sau obisnuit rucsacul si cum se uita spre mine. Apropo, cred ca am reusit sa dau de cap acestui mister.

-Serios? ridic din spranceana neconvins. Ce e intre tine si Lucille? Stiu bine ca iesi cu Lorene inca.

-Nu e nimic intre mine si Lorene.

-Doar iesiri in noapte. pufai si incerc sa imi domolesc vorbele ascutite. Macar poti sa nu mai minti?

-Am reusit sa dau iar de tipii care ne-au avertizat atunci la cofetarie. Sunt fosti studenti din acelasi departament. Unul din prietenii lor a fost printre victime. In general mereu fac asta, cu orice student pe care il intalnesc de la arte.

-Asta era tot misterul? Si partea cu moartea?

-Sunt doar niste coincidente, Halbert. Oricum, nu ti se pare ca Adon si Lucille isi petrec mult timp impreuna? 

-Cei doi? Vrei sa imi distragi atentia, nu?

-Deloc. Spun doar ca e ceva suspect intre cei doi. Anselm nu mi s-a mai parut asa dornic sa o cucereasca pe Lucille.

-Era si normal pentru unul ca el. La ce te astepti? spun si pufnesc sec.

-Deci, atunci mai repetam? sunt intrebat. Si il vad cum se opreste cu scenariul la doi pasi de mine. Ai inceput sa faci progrese mari.

-Asa spune si James. Nu prea cred. mormai destul de iritat. Si imi plimb privirea spre usa. Vor sosi restul curand. Alege o scena scurta.

-Actul 8, ultimele replici.

-Fie. Pe acelea, atunci. Mormai si dupa ce imi arunc privirea spre ele. Vreau sa incep. Inainte sa o facem insa, Lucille urmata de fete, patrunse in incapere.

-Sau poate nu. ii rad in nas lui Gunter. Si trec pe langa acesta. Credeam ca nu mai apari! 

-Nu ajung niciodata la timp, ai uitat? imi zambi Lucille amuzata. Si atunci imi trag scaunul si imi reiau locul de mai devreme.

Gunter deja se intorsese la banca lui. Parea destul de tacut. Chiar foarte agasat, as spune. Vad cum incepe sa izbeasca ritmic cu un pix in banca. La fiecare ridicare a pixului, incheietura parea ca devine o arma de sine statatoare. Capabila de multe atrocitati. Eleganta gesturilor insa era insa efectul cel mai scontat al purtarilor sale.

Snob, dar cu cele mai rafinate gesturi, in public.

-As dori sa vorbim dupa ore. ingana scurt Lucille. Am nevoie...sa vorbim. Despre ceva anume.

Ma izbesc atunci de ochii ei tulburi si realizez pe loc insa, ca ceva nu era in regula.

-Te simti bine? o intreb mirat. Si o vad cum clatina din cap scurt.