Micuțo, inca te iubesc! Vol.2

Capitolul 22

ANCA

-Alex?..

Nu inteleg nimic, bunica se uită la Alex de parca e o fantoma, si el se uita la ea foarte uimit.

-Nu cred.. spune el, dar nu reuseste sa continue ca intervine bunica.

- Nici eu.

O vad cum se ridica si se apropie de el. Îl îmbrătisează si eu raman cu gura căscată, la fel ca Toni si Maria.

-Cum se face ca va ti intalnit iar? Întreabă ea.

-Iar?

-Nu stiai?

-Nu. E atât de diferita acum..mi ar fi fost imposibil sa mi dau seama.. Ce s a întâmplat dupa ce m au luat? Si..nu ar fi trebuit sa fiti suparata pe mine?

- Nu, dragul meu, stiam ca a fost un accident, pe care nu l ai produs tu.

-Dar cum?

-O iubeai, se vedea, iar micile tale jocuri, ei bine, Anca avea un jurnal, iar el m a facut sa mi dau seama ce fel de persoana esti.

-Hei, scuzati ma ca intervin, dar va cunoasteti? Nu inteleg nimic din ce spuneti acolo. Si bunico, sa nu mi spui ca ai mai avut o nepoata si eu nu stiu. Spun încurcata.

ALEX

În timp ce bunica ii povestea ce se întâmplase de fapt in trecut, am decis sa ma retrag.

Atatea emotii pentru o seara.. Credeam ca voi reacționa altfel, nu ca o femeie, fugind.

Dar totusi trebuie sa o las sa isi revina si ea din socul asta. Oare isi va aminti? Nu cred, daca era sa si amintească, o făcea cu ani in urma.

Mă gândesc, ca poate acum nu o sa vrea sa ma mai vada, poate crede am mintit o pana acum, că a fost doar un plan sa ajung din nou la ea sau mai rau, crede ca eu chiar am provocat accidentul.