Micuțo, inca te iubesc! Vol.2

capitolul 9

                                         ALEX

Stau in nenorocitul asta de spital de vreo doua saptamani si deja simt ca înnebunesc. Sentința mea se termina săptămâna viitoare iar eu habar nu am de o sa fac după ce ies de aici.

În închisoare nu a fost atat de rău pe cat credeam. Mi am făcut chiar si vreo 4-5 " prieteni doar că singurul care mi a rămas alaturi si m a si vizitat a fost Antonio, restul fiind inca închisi sau plecati cine stie pe unde.

Pe el l am cunoscut in primele zile cand am ajuns acolo, la inceput fiind dusmani. Nici eu nu stiu cum de am ajuns atat de apropiati, la scurt timp deja ajutându ne unul pe celălalt la nevoie.

Acum doi ani, am aflat că tatăl meu a murit de boală. Într un fel ma simteam si eu vinovat pentru că după ce am intrat eu in închisoare s a apucat de băut si din cauza asta s a îmbolnăvit, ajungându se  la moarte.

Antonio a iesit din închisoare acum un an, după ce s a redeschis cazul lui, declarându l de data asta nevinovat. Primise 3 ani pe nedrept din cauza sefului sau care fura bani din casa, dovezile fiind falsificate si invinuindu l pe Toni.

De cand am ajuns  aici, am început iar sa o visez. Dar nu e ca inainte, acum parcă o si simt. Stiu, am luat o razna, altfel nu pot sa imi imaginez altceva. Cand am fost condamnat, abia asteptam sa ies si sa o caut, acum..ma gandesc doar ca as fi  prea egoist.

Au trecut atâția ani, chiar credeam ca ea ma va astepta pe mine? Nici macar nu stiu ce s a intamplat cu ea in ziua aia, dar eu ma gândeam la viitor. Ha, ce minte de copil aveam. Probabil e măritată deja iar eu nu as face altceva decat sa complic situația.

Da, inca o iubesc, doar ca ea era atat de micuță, nici nu stiu daca isi mai aminteste de mine. Si totusi...

Dintr o data matele mele încep sa protesteze ceea ce înseamnă că nu am mai mâncat se doua zile. Mâncarea de aici are un gust oribil asa ca m am pus la "cura de slabire"

Pana la urmă cedez si ma duc spre cantina dar nu sunt sigur că o să mănânc ceva. Antonio a venit in vizita saptamana trecuta, stiind ca nu pot sa mănânc asa ceva, asa ca mi a adus o groaza de chestii.

Ne am cam ciondanit putin, pentru ca el vrea sa locuim impreuna după ce ies, doar ca nu sunt sigur că o sa accept. Mi a mai spus că mi a luat chiar si un cadou, dar il voi vedea cand sunt externat.

Intru in cantina, prins in gândurile mele,  când un corp micuț se izbeste de mine si scapa tava cu mâncare pe jos.