Micuțo, inca te iubesc! Vol.2

capitolul 5

Intru in salonul întunecat si cu inima cât un purice caut intrerupatorul. Cand încăperea s a luminat, m am întors cu fata spre pat si...NIMIC! Salonul era gol.

"Cu atât mai bine, acum pot sa imi caut telefonul linistita", ma gandesc eu.

Nici nu apuc sa caut bine ca incepe sa sune. Mă duc spre sunet si il găsesc sub patul in care acum ceva timp statea rautaciosul ala. Îl iau si pe ecran apare numarul Mariei.

Mă gândesc dacă sa ii raspund sau nu pentru ca sigur o sa ma zăpăceasca, cu tonele ei de intrebari. Într un final, ma decid sa ii raspund, gândindu ma ca poate e ceva serios.

-Anca Issabela Fillios, unde mama dracu iti tii telefonul ala? Te sun ca disperata de doua zile si tu cine stie pe unde puii mei erai. Sper că ai o scuza buna, pentru ca bunica ta era foarte îngrijorată. Noroc cu mine pentru că i am spus că esti foarte ocupată. Nu prea m a crezut dar i am promis in weekend mergem impreuna la ea. Acum vorbeste!

Doamne, chiar nu am glumit cand am zis ca fata asta are pe drcul in ea, si acum imi demonstrează inca o data ca nervii ei nu au limite. Mie imi vine sa rad ca descreierata de reactiile ei doar ca a adus o si pe bunica in discutie asa ca ma abtin.

Si acum parcă cineva mi a turnat o găleata de apa rece in cap, cand tocmai mi am dat seama ce a spus.."două zile". Wow, asta e ceva, idiotul ala m a lovit cam tare. Sper doar sa nu il mai vad vreodata.

-In primul rand, buna Maria, si da, sunt bine, mulțumesc. Spun ironic, parca intaratand o mai rău.

-Da,da,da, spune mi odata ce s a intamplat, si nu ma mai lua la misto ca nu îmi arde de glume. Spune furioasa si mai bine ii spun pentru ca nu vreau sa ma trezesc cheala.

-Am avut un mic accident si acum vreo ora m am trezit, spun încet asteptând reacția ei.

-Doamne, Anca, esti Bine? Cum s a intamplat asta? Spune si imi dau seama ca din nervi, o da in îngrijorare.

-Pai m am dus sa ii administrez un calmat unui pacient si m a cam izbit de perete, lasandu ma inconstientă.

-Si acum unde esti, ai ajuns acasa?

-Păi nu, si ma gandesc daca sa ii spun ca era un deținut sau sa creada ca e un simplu pacient.

-Dar unde esti atunci? Daca esti la spital, astepta ma ca vin eu sa te iau, în nici un caz nu te las sa conduci singura. Te ai trezit după doua zile, imi reaminteste si nu mai am nici o scăpare decat sa o astept aici.

-Bine, mami, spun cu ironie.

-Acum ma îmbrac, si vin, in 20 de minute sunt acolo. Spune si închide.

Eh, se pare ca trebuie sa o astept. Mă duc spre salonul in care am "dormit", dar pe drum, aud pe cineva care discuta cam dur.. Curioasă de fel, ma duc spre sursa sunetului. Cand sa deschid usa, boom!

M am gândit sa schimb personajul Mariei. Dar oricum, daca nu va place va puteti imagina singuri personajele. 🤗❤