Eu sunt Sam

35. Te iubesc

Din perspectiva lui Nate :

   Am plecat. Iar de data asta este diferit, pentru că nu am de gând să mă întorc curând în Los Angeles. Să spunem că mi-am luat un concediu prelungit de la viața mea. Ken și-a cumpărat de curând o cabană la munte în New York, așa că voi petrece un timp acolo, singur, încercând să înțeleg ce naiba se întâmplă cu viața mea.

Cina de aseară nu a decurs deloc așa cum mă așteptam. Știu că am greșit că i-am ascuns faptul că eu am fost bărbatul mascat din Santa Monica cu care s-a sărutat. Totul a fost un plan stupid, aveam de gând să folosesc acea mască doar cât să mă apropii de ea, ea s-ar fi simțit bine în compania mea, apoi aveam să o dau jos. Când am revăzut-o prima dată, după trei ani, la acea prezentare de modă, m-a respins fără să clipească. Așa că știam că nu mă va lăsa să mă apropii de ea dacă vede cine sunt. Planul s-a dus rapid la vale când i-am simțit buzele moi peste ale mele. Nu așa voiam să o cuceresc. Voiam să mă vrea pe mine, cu totul. Așa că am plecat, și l-am pus pe Ben să jure că nu îi va spune că eu am fost.

Nu m-am gândit nicio clipă că ăsta ar fi un motiv să reacționeze atât de dur, ba chiar fraierul din mine a crezut ca i se va părea romantic. Până la urmă, tot ce am vrut să fac, a fost să o fac a mea. Și am fost aproape.

Dar poate că totuși ea chiar are o "inimă de gheață", iar căldura mea nu a fost suficient de puternică încât să o dezghețe. Și oricât de îndrăgostit aș fi de ea, am obosit. Am obosit să alerg după ea, și de fiecare dată când sunt la doar un pas distanță de a o atinge, ea mărește viteza și iar se îndepărtează. Am nevoie să îmi trag sufletul, am nevoie de o pauză.

Primul lucru pe care mi l-a spus Ben atunci când l-am întrebat despre Sam a fost acela că dacă o voi răni, va face în așa fel încât să regret toată viața. Mi-ar fi plăcut să îmi spună atunci și că există o posibilitate mult mai mare ca eu să ies cel rănit din povestea asta.

La ce mi-a fost gândul?! Ce credeam, că odată ce o voi atinge, gheața se va topi, iar ea va fi a mea, așa cum am citit prin cărți? Prostii!

   Samantha are nevoie de timp, și am de gând să i-l ofer. Trebuie să își dea voie să iubească și să se lase iubită. E o femeie puternică și în același timp, incredibil de sensibilă. Nu te aștepți de la cineva care înjură ca la ușa cortului să fie atât de ușor de destabilizat. Aș fi zis că are încredere în ea, dar din nou, m-am înșelat.

   După cina de aseară am plecat acasă, mi-am umplut cele două geamantane cu toate cele necesare, iar dimineață, la prima oră eram în fața casei lui Ken, pentru a lua cheia de la cabană, apoi m-am urcat în primul avion spre New York.

   Am închiriat o mașină care m-a așteptat la aeroport, iar acum sunt în drum spre Mount Marcy. Cabana prietenului meu se află pe vârful muntelui, fiind singura locuință din acea zonă. După un drum anevoios cu mașina de aproape trei ore, am ajuns.

    "Cabană" nu este cuvântul potrivit pentru a descrie această locuință. "Vilă" s-ar putea potrivi mult mai bine. Trei dintre cei patru pereți ai casei sunt din geam, ceea ce va face ca priveliștea din casă să fie incredibilă.

   În interior, totul pare ca într-o revistă. Mi-ar fi plăcut să fie si Sam aici, cu mine. Dar nu este, iar scopul acestei călătorii este să o uit, nu să mă gândesc la ea în fiecare secundă.

   După ce analizez casa și îmi fac rapid o listă cu lucrurile pe care va trebui să le cumpăr, aleg unul dintre dormitoare și după ce fac un duș fierbinte, mă trântesc în patul mare si moale. Am de gând să nu mă ridic de aici în următoarele 24 de ore. Pentru că aseară nu am reușit să dorm mai deloc, nu durează mult până ochii îmi devin grei și somnul mă fură.

    Nu știu cât am apucat să dorm, dacă zece minute, sau zece ore, dar sunt trezit brusc din somn de niște zgomote puternice de sticlă spartă. Sunt în mijlocul pustietății, casa este izolată fonic, și nimeni altcineva nu are cheie de la casa asta. Deci, ce se aude?

   Mă dau jos din pat și deschid ușa dormitorului încercând să fac cât mai puțină gălăgie. Cobor tiptil treptele, iar zgomotele se aud din ce în ce mai clar. Nu apuc să cobor și ultima treaptă, că un corp firav se izbește cu putere de mine, luându-mă prin surprindere. Mă dezechilibrez și cad pe spate, mica hoață aterizând exact pe mine. Pare la fel de surprinsă ca și mine că nu este singura aici, așa că îi dau la o parte gluga care îi acoperă aproape toată fața, și sunt pregătit să o imobilizez, însă când îi văd ochii verzi, tot ce fac este să o trag mai aproape și să o îmbrățișez strâns.

— Nathan?! mă întreabă surprinsă.

— Samantha! Dar...cum? o întreb nedumerit pe blonda din brațele mele.

— Sincer, nici eu nu știu. Ben mi-a dat cheile de la casa asta, m-a urcat în mașină și mi-a spus că voi înțelege totul când voi ajunge, murmură ea cu capul încă la pieptul meu.

— Și, atunci...nu ești supărată că m-ai găsit aici? o întreb serios și o îndepărtez puțin de mine pentru a-i întâlni privirea.

Este prima oară când o privesc și citesc în ochii ei totul. Văd suferința din ei, văd regret, dorință, pasiune și inocență. Văd căldura din ochii ei, și mai văd...iubire.

— Nathan, trebuie să vorbim, îmi spune după ce își mută privirea din ochii mei.

Oftez adânc și îi fac semn să mă urmeze spre bucătărie, apoi în liniște pun apă la fiert pentru a face ceai, și iau două cești din dulap. După ce torn lichidul fierbinte în căni, mă așez în fața ei la masă.

— Samantha, îmi...

— Nu, Nate! De data asta, eu voi fi cea care va vorbi, iar tu mă vei asculta, îmi spune pe un ton ușor răstit. Adică...vrei te rog să mă asculți câteva minute? continuă cu o voce mult mai caldă. Te-aș asculta toată viața, iubito.

Zâmbesc ușor și aprob din cap, apoi iau o gură din ceaiul fierbinte.

— Bine. E prima dată când fac ceva de genul ăsta, așa că te rog să ai răbdare și să mă asculți până la capăt. Apoi, dacă vei vrea să plec, voi pleca. Să pleci?! Eu vreau să rămâi!

După ce mișc din nou capul în semn de aprobare, se așează mai bine pe scaun, și, sprijită cu coatele pe masă, începe să vorbească.

— Îmi pare rău, Nathan. Pentru tot. Te-am respins din prima secundă, m-am comportat ca o sălbatică, și cu toate astea tu nu ai renunțat niciodată la mine. Dar ai avut dreptate când mi-ai spus că îmi este teamă de ceea ce simt când sunt lângă tine. Mi-era al dracului de teamă de tot ceea ce se întâmpla, mi-era teamă că voi pierde controlul asupra sentimentelor mele. Mi-era teamă că nu sunt nimic mai mult decât un joc stupid pentru tine, și că imediat cum mă vei avea, te vei plictisi de mine, iar eu voi rămâne încă o dată cu inima frântă. Dar acum am înțeles, Nathan. Și sper din tot sufletul meu că nu este prea târziu, și că încă nu ai renunțat la noi, pentru că am nevoie de tine în viața mea.

Nu știu dacă a terminat sau nu ceea ce voia să îmi spună, dar nici nu mai conta oricum. Am iertat-o încă de la acel "trebuie să vorbim". Împing cu putere masa într-o parte, și o trag pe Samantha în brațele mele. Aceasta își încolăcește picioarele în jurul meu, îmi curpinde gâtul cu brațele și își afundă capul în scobitura gâtului meu.

Deși a trecut doar o zi de când am văzut-o ultima dată, mi-a fost dor de ea. De mirosul ei, de vocea ei, de buzele ei catifelate și de gustul ei dulce, de care nu m-aș putea sătura nicicând. Ne sărutăm cu poftă și cu dor, și mi-e frică să îi dau drumul, ca să nu dispară iar.

— Te iubesc, Samantha!

— Te iubesc, Nathan.

Hei, nu îmi vine să cred că sunt atât de aproape de a termina prima mea poveste! Mai urmează un singur capitol, Epilogul. Sper să îl postez tot astăzi.

Aștept în continuare părerile voastre!

Multumesc,
Xoxo🖤