Eu sunt Sam

10. Clientul

Hello dragilor, acesta va fi ultimul capitol pe anul acesta. Va doresc sa aveti un an nou mai bun decat cel care a trecut, si sa aveti parte de iubire!
   Va multumesc ca "ma cititi", si daca aveti sugestii, le astept cu drag.
  La multi ani!🖤

   Ei, bineinteles ca nu am lasat-o prea mult pe Rachel sa astepte, asa ca ii intind hotarata mana pentru a accepta propunerea. Sunt convinsa ca va fi o adevarata provocare jobul asta, dar pana la urma poate ca am nevoie de ceva palpitant in viata mea.

— In cazul acesta, bine ai venit in echipa, Sam! Voi stabili o intalnire cu clientii si ramane sa iti comunic detaliile. Daca mai ai alte intrebari, orice, te ascult.

— Cred ca vom lamuri pe parcurs restul detaliilor. Va multumesc inca o data, astept un telefon,mai spun si apoi ma ridic de pe scaun, pentru a iesi din birou.

— Sam, inca ceva.

— Da?

— Pari o femeie puternica, asa ca nu lasa pe nimeni sa te intimideze! Ia asta ca pe un sfat de bun venit!

O aprob timid din cap iar apoi parasesc biroul. Ma indrept grabita spre casa, pentru a le da vestea prietenilor mei, iar pe drum il sun si pe domnul Smith pentru a refuza politicos oferta sa. Acesta mi-a spus sa pastrez numarul lui de telefon, in caz ca ma voi razgandi vreodata.

L-am rugat pe Christian sa ii cheme pe baieti la noi, asa ca atunci cand ajung acasa ei sunt deja in living, usor panicati. Nu le-am spus despre ce este vorba, ci doar ca am sa le dau o veste, fara sa mentionez daca e de bine sau de rau.

— Buna baieti, le spun cand intru in living si ma asez pe unul dintre fotoliile libere.

— Buna surioara, esti bine?

— Sunt chiar foarte bine! M-am angajat! le spun eu plina de entuziasm. Cei trei imi raspund la fel, si ma imbratiseaza pe rand.

— Asta e minunat, Sam! imi spune Aaron. Dar nu stiam ca iti cauti de munca.

— Pai, nu pot sa zic ca imi cautam. Dar multumita lui Ben, am gasit un job foarte tare!

Dupa cateva minute in care le povestesc despre cursul optional de design vestimentar din facultate, despre cum a vazut Ben schitele si le-a aratat mai departe, dar si despre ce presupune noul meu job, suntem intrerupti de sunetul telefonului meu.

"Maine dimineata, la ora 10:00, ne intalnim cu clientii la sediu. Adu cu tine schitele! Rachel."

— S-a intamplat ceva, ingeras? Te-ai cam schimbat la fata,imi spune Ben.

— Tot nu stiu de unde le scoti, jur! Dar nu, nu s-a intamplat nimic. Doar ca maine trebuie sa ma intalnesc cu clientii mei si nu stiu nimic despre ei, decat ca fac parte din industria muzicala. Nu stiu nici macar daca sunt barbati sau femei, stiu doar ca sunt doi. Ben...?

— Da...? ma intreaba acesta nedumerit.

— Ai vrea...stii tu...crezi ca ai putea, ma balbai eu, sa vii cu mine maine? Asa as avea pe cineva apropiat langa mine, si daca ma blochez sau ceva, tu ma cunosti mai bine decat oricine. Te rog, te rog,continui eu cu o voce mult mai vie.

— Uite cum facem, te conduc pana acolo, si te astept in masina pana termini, dar nu voi intra cu tine. Am incredere ca le vei face fata singura, sau te-ai transformat intr-o gaina? Haide Sam, tu nu esti asa emotiva!

— Uffff, bine! raspund eu enervata. Dar ma duci pana la usa si ma astepti tot acolo!

— Promit! imi spune Ben cu mana pe piept, in dreptul inimii.

    Dimineata, Ben a venit sa ma ia, asa cum a promis. Acum suntem in masina, in drum spre sediu, unde urmeaza sa imi intalnesc clientii. Am ales sa ma imbrac office, asa ca m-am imbracat intr-o fusta neagra tip creion, si o camasa bej din matase, cu pantofi cu toc de aceeasi culoare. Parul este lasat liber, iar machiajul este ca de fiecare data, discret.

   Ben parcheaza masina in fata cladirii, apoi ma conduce pana in fata usii de la intrare, oprindu-ne la cativa pasi in lateral, pentru a nu bloca accesul in cladire. Ben imi cuprinde obrajii in palme, si stiu ca urmeaza un discurs de incurajare.

   — Sam, lasa-ti emotiile aici si du-te si fa-i praf! Nu lasa nimic sa stea in calea sansei asteia, poate fi lansarea in cariera de care ai nevoie. Orice ar fi, da-le o sansa, bine?

   Sunt atenta la Ben si vreau sa ii raspund, dar privirea imi fuge spre usa de la intrare, iar picioarele mele se transforma in gelatina.

   — Saruta-ma! ii cer lui Ben si fara sa astept sa imi raspunda, il trag mai aproape de mine si imi lipsesc buzele de ale lui. Stiu ca este surprins de gestul meu, si ca probabil crede ca am innebunit, insa dupa cateva secunde imi raspunde la sarut. Se retrage apoi pentru a imi cauta privirea, insa ochii mei sunt pe barbatul care sta nemiscat la intrarea in cladire, cu privirea atintita pe mine.

   Ben si-a intors capul pentru a privi in directia in care eram eu pierduta, si stiu ca a inteles imediat motivul pentru care l-am sarutat.

   — Sam, tine minte, orice ar fi, da-le o sansa! Te rog!

   — Ufff de ce trebuie sa fie viata asta asa de incurcata? soptesc eu enervata, apoi ma indrept spre intrare, de unde satenul disparuse. Poate ca totusi nu el va fi clientul meu, si e o simpla coincidenta faptul ca ne-am intalnit aici.

    Intru in biroul indicat de la receptie, si imi ocup locul langa Rachel care era deja acolo.

   — Imediat trebuie sa ajunga si clientii nostri. Tine minte, nu ii lasa sa te intimideze. Vedetele pot fi mai...pretentioase, uneori.

    Nu apuc sa spun nimic pentru ca usa se deschide iar toate rugamintile mele se pare ca au fost in zadar, pentru ca in birou intra Ken, solitul trupei "The Heartbreakers", urmat de nimeni altul decat Nate, chitaristul. Orice ar fi, da-le o sansa! Ma intreb daca Ben stia ceva despre asta...

   — Nathan, Ken, bine ati venit. V-o prezint pe Samantha Stone, designerul care cred ca va poate ajuta sa va puneti ideea in practica,spune Rachel, iar eu incerc sa imi pastrez calmul. Dupa cum am mai spus, nu stiu de ce, dar ma enerveaza prezenta lui. E prea arogant!

   — Samantha, e o placere, mi se adreseaza Nate si intinde mana spre mine.

   — Sam, imi pare bine, ii raspund politicos si ii intind mana inapoi, pentru ca nu e cazul sa fac o scena, pana la urma nu avea de unde sa stie ca imi urasc numele intreg.

   Cand ne atingem, ma curenteaza. Imi retrag mana scuturand-o, apoi repet gestul si cu Ken, si ne asezam in jurul mesei. Sunt mandra de mine pentru cum am reusit sa imi pastrez calmul si sa le prezint schitele mele, si am putut sa le citesc incantarea din priviri. Desigur, privirea lui Nate era total diferita de cea a lui Ken. Mai era ceva acolo ce nu am putut sa deslusesc. Dar nici nu am dat prea multa importanta, pentru ca nu vreau sa ma las distrasa de la drumul pe care tocmai l-am inceput.

   — Cred ca vorbesc in numele amandurora cand spun ca esti exact ceea ce cautam! Daca si tu esti de acord, noi vrem sa batem palma,mi se adreseaza Nate dupa ce am incheiat prezentarea.

   — Sunt nerabdatoare sa va aud ideile. Deci da, batem palma, le raspund si Rachel imi intinde un dosar si un stilou.

   — Acolo este contractul. Verifica suma, si daca ceva nu este in regula, suntem dispusi sa negociem,imi spune Ken.

   Deschid dosarul si pot sa spun ca sunt mai mult decat incantata de salariul meu. Citesc rapid si restul contractului, iar cand ajung la final observ ca in dreptul lor contractul era deja semnat. Semnez si eu in dreptul numelui meu, apoi imi iau la revedere si ma intorc in biroul meu, pentru ca Rachel imi amenajase deja si un mic spatiu de lucru.

   Inchid usa si vreau sa il sun pe Christian sa ii povestesc cele intamplate astazi, cand observ un bilet pe masuta de cafea din incapere.

   " Ma bucur ca in sfarsit te-am gasit, Samantha. Te caut de mult, sa stii. N."

Ce parere aveti despre capitolul acesta? Abia astept sa va citesc comentariile!

La media : Nate si Ken