Eu sunt Sam

34. Iertare

— Scumpa mea, să nu te mai îndoiești niciodată de tine! Ca să poți avea încredere în el, trebuie să ai întâi în tine. Sam, ești o femeie frumoasă și puternică! Orice bărbat ar fi norocos să te aibă. Cât despre Nathan, scumpo, trebuie să îl ierți, din ce mi-ai povestit tot ce înțeleg este că el a făcut orice să te cunoască, iar tu ai fugit. Și, dacă tot spui că poate avea orice femeie, de ce să se chinuie atât, dacă nu ar fi sincer?

   — De ce trebuie să fie iubirea atât de complicată, mamă? spun și îmi așez capul în palme, oftând.

   — Pentru că dacă totul ar fi ușor, nu ar mai merita să vorbești despre asta. Iar iubirea este un lucru despre care merită să vorbești. Chiar și atunci când doare.

   — Mulțumesc, mamă!

   — Oricând, scumpo, îmi răspunde mama și mă sărută pe frunte.

Mama s-a retras apoi în living, lăsându-mă singură cu gândurile mele.

Nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul, iar afară s-a înserat. Decid să fac un duș fierbinte și să mă duc în camera pe care mama a pregătit-o pentru mine. Discuția cu ea m-a liniștit, așa că am adormit imediat.

Sunt trezită din somn de niște bătăi ușoare în ușă, iar când mă uit la ceas realizez că este trecut de ora zece dimineața.

— Sam, iubito, trezește-te! A venit cineva să te vadă, aud vocea mamei din hol.

— Vin imediat, mamă, îi răspund gândindu-mă că este vorba de Jack, iubitul ei.

Intru la baie pentru a mă spăla pe dinți, și mă îndrept plictisită spre living. Acolo, mă așteaptă mama, iar cel cu care stă de vorbă nu este nicidecum iubitul ei.

— Ben, ce faci aici? îl întreb uimită pe prietenul meu.

— Sam...spune când mă vede, și din doi pași este lângă mine, strângându-mă strâns în brațe. Îmi pare atât de rău...șoptește el.

— Păi, eu trebuie să ies până la magazin, spune mama și apoi se retrage din cameră.

— Iartă-mă Sam, chiar am vrut să îți spun mai devreme. Dar era atât de insistent... Nu trebuia să plece în seara aia, la balul mascat. Trebuia să îți spună cine este, și să pară o coincidență. După am refuzat să îl mai ajut, până când ne-am întâlnit întâmplător în biroul lui Rachel. A insistat să te cunoască și să lucrezi cu el, pentru a fi mai aproape de tine. A făcut orice să te cunoască, așa că l-am mai ajutat cu ceva după...

— Întalnirea de la spital? întreb eu.

   — Da. Când ai amânat întâlnirea aceea, mi-a trimis imediat mesaj să mă întrebe dacă știu ceva de tine. Nu a stat pe gânduri când a citit cuvântul "spital", așa că a venit imediat. Îi pasă de tine, Sam!

   — Acum îi iei apărarea, sau ce?

   — Nu, bleguțo. Uite, poate metodele pe care le-a ales pentru a se apropia de tine nu au fost cele mai bune, dar te iubește, Sam. Și să fim serioși, nu ești cea mai docilă persoană pe care o cunosc. Iar el chiar a luptat.
 
   — Așa este, nu? Chiar a luptat, șoptesc eu gânditoare și oftez adânc.

   Ben îmi apucă barbia cu două degete și îmi ridică privirea spre el, apoi spune :

   — Sam, vreau să știi că nu aș face niciodată nimic care să te rănească. Ești sora pe care nu am avut-o niciodată, și îmi doresc pentru tine să fii fericită. Să găsești un bărbat care ar face orice pentru tine, care ar renunța la orice pentru a te ști în siguranță. Cred că Nathan este acel bărbat pentru tine, și tot ce am făcut, a fost pentru binele tău. Te iubesc, Sam.
 
   Discursul lui Ben este tot ce aveam nevoie în acest moment. Cu lacrimi în ochi îl îmbrățișez pe prietenul meu, și rămânem așa câteva minute bune, după ce î-am șoptit un "Și eu te iubesc".

   Nu știu ce m-aș fi făcut fără cei trei mușchetari ai mei. Au fost lângă mine mereu și m-au ajutat să depășesc toate momentele dificile din viața mea. M-au sprijinit, protejat și încurajat de fiecare dată. Am râs și am plâns împreună, și dacă asta nu înseamnă familie, atunci nu știu ce este, pentru că este cu mult mai mult decât o prietenie. Mi-aș da fericită viața pentru oricare dintre ei. Deci cum aș putea să fiu supărată pe Ben, când îl iubesc atât de mult?

   — Ben, îi spun suspinând când mă retrag din îmbrățișare, trebuie să mergem acasă. Trebuie să îl găsesc pe Nate. Trebuie să îmi cer scuze până nu este prea târziu, spun eu grăbită când realizez că sunt la sute de kilometri depărtare de bărbatul pe care îl iubesc.

   — Trebuie să mergem, da. Dar tu nu mergi acasă, Sam.

Hei, am reușit să mai termin încă un capitol. Credeți că o va ierta Nathan, sau a decis să renunțe?

Povestea este aproape la sfârșit, va mai urma un singur capitol, și epilogul.

Mulțumesc pentru vizualizări, voturi, și comentarii.
Xoxo🖤

Ps: acest capitol ti-l dedic ție, DaianaRuicu , îți doreai de mult o împăcare cu ambii părinți. 🤗