Eu sunt Sam

27. Rămâi cu mine

   — Sam, te rog. Nu vreau să mă vadă nimeni așa, și în plus, cred că noi doi avem câteva lucruri de vorbit, îi spun. Te rog? o mai întreb folosind fața mea de cățeluș plouat, sperând că o voi îndupleca.

O văd cum cade pe gânduri și privește în gol, și nu îmi dau seama dacă se gândește ce să facă, sau dacă deja știe și vrea să mă refuze cât mai blând.

   — Bine, spune ea într-un final. Merg cu tine la spital, apoi merg acasă. Tu poți face ce vrei, spune și deschide ușa.

   — Stai! Unde pleci? o întreb speriat și mă ridic din pat, dar din cauza durerii mă prăbușesc pe podea.
Sam ajunge imediat lângă mine și cu greu mă ridică înapoi pe pat.

   — Mă duceam să îți aduc ceva de mâncare, deșteptule! Nu cred că Selena a avut grijă să te și hrănească, îmi spune aceasta ironică. Acum fă bine și rămâi în pat până mă întorc, dacă nu vrei să îți rupi și vreo mână, adaugă apoi iese din cameră. Poartă în continuare doar tricoul meu, dar fiind cu câteva numere mai mare decât măsura ei, îi vine până aproape de genunchi.

   Rămân în pat, gândindu-mă la ea. La ea mă gândesc mereu. Când compun, când cânt sau ascult muzică. Ea este muzica mea, iar muzica mea se învârte în jurul ei, de trei ani încoace. Ea este femeia care m-a făcut să cred în destin, după atâta timp. Putea ieși oricine înaintea mea pe ușa clubului din Vegas, iar ea să fi intrat în club și eu să nu o fi cunoscut niciodată. Dar din moment ce destinul mi-a scos-o în cale, am de gând să lupt până ea va fi a mea.

   Pentru prima data în viața mea, o femeie m-a făcut să sufăr. Când a fost de acord să ne dea o șansă, am fost cel mai fericit. Am crezut că în sfârșit va avea să cedeze și să mă lase să-i dezgheț inima. Când am văzut-o a doua zi cum se săruta cu tipul ăla, am simțit cum îmi fuge pământul de sub picioare. Am fost dezamăgit, iar sufletul meu s-a împrăștiat în fața ei.

   Am vrut să renunț la vacanța asta, însă Ben a insistat să vin și să o ascult. Îl văd pe Ben ca pe un fel de Cupidon de multe ori, fără el nu aș fi reușit să o găsesc. Dar totul s-a dus pe râpă când am acceptat paharul acela de la Selena.

   Selena a fost mereu imprevizibilă. Știu că este îndrăgostită de mine, și ea știe că eu nu simt la fel pentru ea. Cu toate astea, mai are momente în care își uita locul în viața mea, ca acesta.

   Sunt întrerupt din gândurile mele când ușa se deschide si pe ea intră Samantha, cu o tavă în mâini. Îmi întinde o pastilă și un pahar de apă, iar eu o înghit fără să întreb ce este. Am încredere în Sam!

   — Încearcă să mănânci ceva, îmi spune cu un glas blând și mă ajută să mă ridic în șezut, apoi îmi așează tava pe picioare, iar ea se așează pe marginea patului, privindu-mă tăcută cum mănânc.

   — Ești frumoasă, îi spun.

  Ea lasă privirea în jos când mă aude și pot să jur că obrajii i s-au înroșit.

   — Mănâncă, îmi ordonă ea.

   — Nu mi-e foame, îi spun și o fixez cu privirea.

   — Ești un arogant răsfățat, îmi spune ea și ridică furioasă tava, pe care o așează pe noptieră. Dă să se îndepărteze, dar îi prind blând încheietura și o trag mai aproape, până când ajunge cu fața lângă a mea.

   — De ce ai rămas cu mine, Sam? o întreb serios privind-o în ochii ei verzi.

   — Ți-am explicat deja, nu vreau ca imaginea brandului nostru să aibă de suferit, îmi răspunde țâfnoasă, iar eu scutur din cap dezaprobator, nemulțumit fiind de răspuns.

   — Ești sigură că ăsta este singurul motiv? o întreb șoptit și mă apropii mai mult de ea, aplecându-mi trupul spre al ei.

   Îi simt respirația grea, și îi citesc teama în ochi. Nu îi este teamă de mine, ci de ceea ce simte când este lângă mine, deși nu ar trebui. Asta trebuie să o fac să înțeleagă.

   — Nate...șoptește ea atunci când fruntea mea este lipită de a ei, iar eu continui să o privesc în ochi.

   — Samantha...ți-am cerut de atâtea ori să nu fugi de mine, și abia acum îmi dau seama că am greșit cerându-ți asta. Nu de mine fugeai, îi soptesc cu vocea răgușită, ci de ceea ce te fac să simți, continui să îi vorbesc în ureche, apoi îmi trec ușor vârful limbii peste lobul ei, iar ea tresare. Știu că simți asta, Sam, spun și o sărut pe gât, lasă-mă să te fac să simți, adaug și mă apropii cu buzele de bărbia ei, unde plasez un alt sărut, iar pe ea o simt moale în brațele mele care au înconjurat-o. Simte-mă, iubito, închei și îmi izbesc buzele de ale ei, trăgând-o într-un sărut tandru, dar flămând.

   Mă așteptam să mă refuze iar, să mă împingă sau să mă lovească, dar ea îmi răspunde la sărut. Mâinile ei sunt în părul meu, iar un geamăt de plăcere îmi scapă atunci când îmi mușcă buza de jos. O trag în poala mea, și nu știu dacă pastila aia și-a făcut efectul, dar capul nu mă mai doare deloc. Desigur, eu aș paria că nu pastila mi-a potolit durerea, ci buzele moi ale femeii de care sunt îndrăgostit nebunește. Aș da orice să simtă și ea la fel.

   Ne desprindem din sărut când rămânem fără aer, iar Sam mă privește ușor confuză, apoi vrea să se ridice, însă eu o strâng mai tare în brațe.

   — Rămâi cu mine, te rog.

  Gata încă un capitol. Aștept părerile voastre.

   Multumesc că îmi sunteți alături, și aș fi curioasă să mai aud și alte păreri.
Xoxo🖤

Alexandra_________  Iti dedic tie capitolul asta, ca tot iti era dor de Nate😉