Eu sunt Sam

26. Am nevoie de tine

   Aaron și Chris îl duc pe Nathan în pat, în timp ce Ben vine aproape de mine și mă îmbrațișează.

   —Rămâi cu el? mă întreabă.

   — Doar nu o să îl las aici leșinat. O să aștept să se trezească, apoi plec.

   — Cred că totuși ar trebui să îl vadă și un doctor, nu știm cât de tare s-a lovit, îmi mai spune el după ce se retrage din îmbrățișare.

   — Și unde găsim un doctor în mijlocul oceanului, Ben? întreb pe un ton mai ridicat, reușind să atrag atenția celor doi.

   — Sam, suntem în apropiere de un orașel, Santa Ana sau ceva de genul, voi vorbi cu căpitanul să facem un ocol, sigur găsim un spital sau ceva acolo, spune și Aaron.

   — Și ce, îl abandonăm într-un spital oarecare, în timp ce ne continuăm vacanța? Îi intreb eu pufnind.

   — Sau ai putea să rămâi cu el, șoptește Chris de parcă ar fi vrut să nu îl aud. Oricum, ai stat mai mult în camera ta de când ai ajuns aici.

Aș putea rămâne cu el? Sigur că aș putea. Dar de ce să fac asta? Până la urmă el este cel care a ales să se refugieze în brațele altei femei imediat ce s-a simțit puțin rănit. Eu cum ar trebui să mă simt dupa tot ce am văzut? Eu de ce să fiu aici, cu el, când m-aș putea arunca și eu in brațele cuiva?! Pentru că eu sunt Sam, iar eu nu fac asta. Eu nu ma răzbun. Eu nu mă las condusă de durere.

Și totuși, mă doare. Am ajuns exact în punctul pe care îl evitam, cel în care inima îmi este din nou frântă. De data asta este diferit însă, pentru că acum sufăr pentru ceva ce nu a fost niciodată al meu. Sau cineva.

   — Bine, voi merge cu el la spital, iar de acolo voi merge acasă, spun eu după câteva minute de liniște.

   — Merg să anunț căpitanul, spune Aaron și părăsește camera.

   — Vrei să rămânem aici, cu tine? întreabă Chris.

   — Nu, e în regulă. Oricum nu pare că se va trezi curând. Mergeți să vă distrați, este ziua de Crăciun, le spun și le zâmbesc ușor.

   — Bine. Ne suni, orice ar fi, spune și Ben, apoi pleacă și ei doi, iar eu rămân singură, cu un Nathan drogat și adormit.

   O zi perfectă de Crăciun!

   Iau prosopul pe care îl așezasem mai devreme peste el, lăsându-l doar în boxerii încă uzi. Nu îndrăznesc să îl schimb, așa că trag pilota peste el, admirându-i în același timp mușchii lucrați ai abdomenului, apoi pieptul care i se mișcă ușor în sus și în jos după ritmul respirației sale, și continui cu brațele masive, acoperite de tatuaje colorate. Nu mă pot abține, așa că îmi trec ușor degetul arătător peste urmele de cerneală de pe pielea sa.

   Îmi ridic apoi privirea către chipul lui, care pare liniștit. Ochii îi sunt închiși, iar părul șaten îi este acum ciufulit și încă umed. Barba de aceeași nuanță ca și părul îi îmbracă buzele cărnoase care par că sunt conturate într-un zâmbet. Este atât de frumos...păcat că nu mai este nimic de făcut pentru noi. Sau poate nici nu a fost vreodată, iar totul a fost doar un joc. Până la urmă, totul a început dintr-un joc, nu?

   Îl las dormind în timp ce intru să fac un duș, pentru că nu știu când voi mai avea ocazia, odată ce vom ajunge în port. Probabil mă voi întoarce cu un tren acasă. După jumătate de oră, ies din cabina de duș și îmi înfășor un prosop în jurul taliei. O să îl sun pe Chris să îmi aducă niște schimburi mai târziu. Până atunci, voi căuta un tricou al lui Nate.

   Ies din baie și observ ca șatenul doarme in aceeași poziție, semn că nici nu se va trezi curând. Caut un tricou în dulapul lui, și fiind cu spatele la pat, îmi trag tricoul peste cap în timp ce las prosopul să îmi cadă la picioare. Mă așez apoi pe partea liberă de pat, incercând să găsesc o poziție cât mai comodă, poate reușesc să dorm câteva ore. Închid ochii și oftez, în timp ce revăd imaginile de mai devreme cu Nate și Selena unul peste celălalt în jacuzzi. Și eu ca o proastă, stau și îl păzesc".

   — Îți stă bine cu tricoul meu, îi aud vocea răgușită din dreapta mea.

   Deschid ochii imediat și sar din pat, vrând să ies cât mai repede din cameră. Acum că s-a trezit, își poate purta și singur de grijă.

   — Te rog, nu pleca...îl mai aud spunând când sunt cu mâna pe clanță. Am nevoie de tine, Sam...continuă el pe un ton rugător.

   — Nate...

Hei hei! Am ales să mă țin de plan, așa că vor mai fi câteva capitole până la final. Rămâne Sam sau pleacă?

Va mulțumesc pentru voturi, comentarii si vizualizari!
Xoxo🖤