Masca unei false iubiri

*Prolog*

-Stiu ca nu sunteti asa incantati sa ma revedeti, dar iata prospectul acestui inceput de an. Sunteti obligati sa ma suportati pentru inca un semestru. Dar, nu va dura mult, doar poate, cateva decenii.

Vorbele profesorului umplura atunci camera de un ropot de zgomote inabusite.

-Unde mi-o fi pixul? ma intreb si nu acord atentie profesorului James. 

-Poti sa nu te mai fatai intr-una? sunt atunci intrebata de colegul din spate. Si ma uit jenata in podea.

-Scuze! Nu imi gasesc pixuk! 

-Bine ca cel putin ti-ai gasit lenjeria intima, sa ti-o pui pe tine. il aud pe un altul ca ranjeste mai in spate. Si ma fac mai rosie decat inainte.

-Acest nou an academic va cere mai multe de la voi decat primul an. Cum am inceput sa patrundem mai mult in domeniul teatrului, ma astept sa aveti deja mare parte din notiuni formate. O piesa nu o poti juca, fara sa nu o intelegi.

-Uite-ma pe mine. aud un alt coleg din clasa. Eu beau si totul are sens cand citesc una din acele opere clasice! 

-Minunat, cu ce scriu acum? oftez prelung si aproape ca ma izbesc cu fata de un pix intins.

Capacul rosu cazu atunci brusc pe masa mea.

-Doreai un pix, nu? tuna vocea tipului din fata mea. Tresar cand dau cu privirea de ochii albastri deschisi ai baiatului din fata mea. 

-Da, multumesc! spun si iau atunci pixul. Ma asigur ca acel capac nu dispare nicaieri si in final imi intorc atentia spre profesor.

-E cam prostanaca fata asta din fata noastra.

-Stiu, voi ati mai vazut-o pana acum? Seamana cu o stafie. Una blonda.

-Suntem in anul doi, dar eu nu imi amintesc sa o fi vazut vreodata! 

-Fiindca nici nu stiati ca exista in clasa! vorbele lor ma fac sa vreau sa pot fugi mai repede din sala. Dar, aleg sa le indur.

-Metodele de marcare au ramas aceleasi. Insa, in acest an, am adaugat pe langa cele prezente si o noua metoda mai usoara de marcat. O prezentare in grup. Si nu a vreunui subiect, sau a unei piese de teatru, ci chiar as dori sa va impart pe trei grupuri, si sa va ofer in sfarsit sansa sa fiti ce v-ati dorit. Parte din decor! 

Alte hohote de ras ma facura sa tresar.

-Prea multa galagie pentru nimic. il aud si pe baiatul brunet din fata mea cum bombane ceva iritat.

-Ultima metoda despre care va vorbesc va consta in participarea voastra activa in readucerea unei piese de teatru la viata. Fiecare grup va primi o piesa, si fiecare din voi un rol. La final, cea mai buna piesa va primi cea mai buna nota, si evident, si un premiu.

-Sa vezi ce pic anul asta. il aud iar pe baiatul din fata mea ca mormaie acum devastat.

-Pare greu. imi zic si eu putin derutata. Dar...cati oare suntem? 

In clasa?

Ma uit prin jur si incep sa ii numar pe studentii de la fiecare banca.

21 de studenti la acest curs prezenti. Probabil vom fi deci trei echipe, cum a zis el. Asta inseamna...

-Fiecare echipa va consta din sapte membri...

-Dar de ce ne tot spuneti de asta? 

-Fiindca e cea mai importanta nota din acest semestru, si fiindca va veti ocupa de aceasta prezentare pe tot parcursul acestui semestru in orele de seminar.

-Minunat, alte ore in care voi dormi pe unde apuc. il aud pe un alt baiat cum pufaie sec. Ariel, tu ai auzit asta, iubito?

-La finalul acestei ore, as dori sa stiti grupa in care va veti afla si seminarul in care va trebui sa va prezentati.

Ma uit atunci spre caietul deschis.

-E aproape 6o% din nota finala. imi repet atunci trista. Si incep sa scrijelesc mesaje de incurajare pentru mine. 

Nicio inimioara insa nu ma ajuta sa zambesc la finalul acestei ore.

***

Mereu mi-a placut departamentul meu de Drama si Teatru, pana ei bine...anul acesta. Cum se asteapta ca de anul asta sa fim capabil sa jucam intr-o piesa, chiar si ca incepatori?! 

-Nu inteleg deloc aceste metode ale lor. privesc atunci intristata foaia. Nu imi place nici numarul.

Biletelul tras de mine la fel ca restul colegilor. Biletelul alb, cu cateva scrijelituri, care avea sa imi schimbe viata definitiv. Si faceam pariu ca in rau, nu in bine.

-Grupa a treia, felicitari. E clar, vom fi si ultimii. Maine, ultimul seminar, intre orele...

-Sunt moarta. imi spun atunci infranta de anxietatea sociala din mine.

Daca voi supravietui si acestui semestru, de Anul Nou ma voi imbata pentru prima oara in viata mea.

Ca vremea urata sa completeze, cu rafalele sale de vant si ploaia rece finalul primei zile de scoala.

Cine spune ca viata de student e usoara, se insala amarnic.