Coroana întunericului

Capitolul 45: Malakai

      — Ba din contră! Malakai îi spune. Îmi face plăcere.

      — Să mergem în biroul meu, Damian ignoră spusele fratelui său.

      Malakai zâmbeşte în sinea lui în timp ce îi priveşte pe Damian şi Rose urcând scările şi le urmează. Mirosul de portocală şi scorţişoară îi încântă simţurile atunci când Ametist lasă cănile pe masă. Malakai suflă peste ceaiul fierbinte şi ia o gură, savurând aroma plăcută. Ametist se înclină şi ia tava pe care adusese ceştile dând să plece, însă se opreşte în loc pentru un moment.

      — Desigur, Majestate! ea spune către Malakai şi iese din birou.

      Damian se uită un moment către femeia care se făcuse nevăzută din birou şi înţelege că Malakai îi spusese ceva exclusiv ei, cum ea poate să citească gândurile.

      — Ce i-ai cerut? Damian întreabă curios.

      — Nimic care să te preocupe, Malakai se lăsă pe spate şi îşi întinde mâna pe spătarul canapelei.

      Deci Damian avea dreptate, avea legătură cu conacul vampirilor. Fiindcă nu putea avea nevoie de nimic altceva de la Ametist decât să ia legătura cu Nina.

      — Aţi agitat mult apele, Damian spune către fratele lui. Atât aici jos cât şi sus.

      — Asta a fost şi ideea, Malakai mărturiseşte. Vreau că Alianţa să ştie că îngerii, vampirii şi cerberii nu se vor mai pleca în faţa lor de acum înainte.

      — Şi ai reuşit. Se vorbeşte mult de voi, în special de tine şi Ekaterina, Damian subliniază acest aspect.

      — Înţeleg, Malakai nu dezvăluie prea multe despre ce gândeşte.

      — Nu crezi că o să fie cam mult să faci acum o vizită vampirilor?

      Malakai zâmbeşte în colţul gurii, fiindcă ştia că Damian voia să ajungă în cele din urmă aici şi se îndreaptă în locul lui.

      — Cine a spus că merg la vampiri? Malakai întreabă.

      — Nu mergi? Damian întreabă ştiind răspunsul.

      Malakai tace şi rămân amândoi în tăcere, doar privindu-se. Rose îl atinge de două ori pe Damian pe picior, în semn de a înceta acest joc, însă niciunul din fraţii Zolman nu avea de gând să renunţe.

      — Malakai e capabil să îşi ia propriile decizii, Rose rupe tăcerea.

      — Desigur, Damian spuse deşi îşi cunoştea fratele mai bine ca oricine.

      În cele din urmă, Malakai va ajunge să face ceva nebunesc, dar în majoritatea timpului era calculat şi ştia ce face. Aşa că Damian nu putea decât să aibă încredere în el.

      — Nu vreau să agit popoarele, Malakai mărturiseşte, dar e o consecinţă pe care trebuie să mi-o asum dacă vreau să nu slăbesc Alianţa. La încoronarea mea abia am aprins fitilul, acum e timpul să răspândim focul.

      — Şi când vom arde totul? Rose întreabă.

      Malakai zâmbeşte, simţind aceasta nerăbdare şi răzbunare care mocneşte în ea.

      — Foarte curând, Malakai promite. Mă voi întâlni mai târziu cu o persoană importantă şi sper să îmi dea ceea ce vreau.

      Malakai şi Damian fac un schimb de priviri. De această dată, Damian nu avea idee ce este în mintea fratelui său cum de foarte puţine ori avea, dar nici intuiţia nu îl mai ajuta pe Damian aşa că nu vede altă soluţie decât să dea crezare cuvintelor lui.