Coroana întunericului

Capitolul 33: Lucius

      O briză rece îi trece prin păr atunci când îşi ridică privirea pentru a cuprinde întreaga înălţime a coloseumului. Statuia măreaţă a îngerului se pierde prin nori, însă sabia ce o ţinea feroce în mână era chiar poarta principală. Aripile i se zăresc umbrind şi ultimele raze de lumină care brăzdau cerul finalului de toamnă.

      Lucius înghite în sec şi îşi întoarce privirea pentru o clipă. Motorul lui înflăcărat mocnea pe cărarea pavată într-un stil ce îl imita pe cel roman, cu mii de ani în urmă ca Lumea Nouă să se nască. Cerberii lui aveau ordine să supravegheze întreaga construcție şi să intre dacă nu iese în cel puţin douăzeci de minute.

      Ekaterina îi făcuse o invitaţie misterioasă aici. Coloseumul Antic era înălţat încă din Vechea Lumea şi nimeni nu îndrăznise să se apropie de el. A rămas o proprietate neutră, fiindcă se spune că Primii Înţelepţi au aruncat blestemul asupra lumii noi chiar pe treptele acestui coloseum. Însă el intră acum prin sabia din piatră, mânat de o sete necontrolată de putere. Faptul că Ekaterina apelase prima la el, e un detaliu pe care îl interesează foarte mult.

      Bineînţeles, poate fi o capcană şireată, însă este prea evidentă. Iar Ekaterina nu este evidentă. Lumina norilor albi îl orbeşte pentru un moment. Treptele din piatră grea încep să capete formă, înconjurându-l din toate părţile. Chiar în faţa lui, în partea îndepărtate a coloseumului, păreau să fie ruinele unui cap de lup. Botul îi era ascuţit şi urechile ciulite. Prin ochi încă îi strălucea sticla aurie, iar în interiorul botului se ascundea compartimentul vechilor regi, cei care conduceau peste lumea antică. Încă se mai văd urmele de aur cu care lupul era poleit şi argintul din fiecare treaptă a coloseumului. Cristalele încă erau captive în metalul rece cu care regii împodobiseră construcţie.

      —  Îţi place?

      Vocea Ekaterinai îi atrage privirea către ringul de luptă de jos. Era acoperit de un cerc din inox, pentru a feri nisipul de sub el. Regina arată către măreţia coloseumului şi se opreşte în mijlocul ringului. Fireşte că îi plăcea! Puterea pe care vechii regi o avuseseră în mână, desfătându-se cu distracţii sadice şi fiind stăpâni peste vieţile supuşilor inclusiv în aceste jocuri. Dar ei nu îndrăzniseră să se întoarcă la căile romane, ci au folosit coloseumul pentru execuţii publice şi urcări în grad, pe vremea când armata exista. Patetic!

      Lucius coboară scările şi rămâne acolo, lângă paravanul ce despărţea tribunele de ringul de luptă. Nu ştie încă dacă este o idee bună să facă mai mulţi paşi. Lumina bătea chiar în chipul Ekaterinei, luminându-i şuviţele negre, însă nu îi îndulcea privirea sub nici o formă. Lucius se întreabă, chiar în acest moment, cum un copil al oamenilor s-ar putea naşte cu asemenea trăsături demne de o regină a vampirilor. De parcă ar fi fost destinată, deşi era o prostie să crezi în asemenea lucruri.

      —  Mă gândeam că nu ne va urmări nimeni aici, Ekaterina explică. Se tem de locul ăsta, deşi nu garantez că nu ne vede nimeni.

      Lucius fixează podeaua ringului pentru câteva momente, însă îşi ridică privirea de un portocaliu roşcat, ca focul ce îi curge prin sânge. Zâmbeşte în colţul gurii, mai mult trist decât din amuzament.

      —  Ştii că eu am mai mult de pierdut dacă cineva ne observă, Lucius mărturiseşte. Nimeni nu s-ar aştepta de la tine să mă chemi, mai ales că ne-ai lovit frumos la întrunire.

      —  Atunci mai bine nu aş lăsa asta să se întâmple!

      Ekaterina trece pe lângă Lucius şi porneşte în drumul ei pintre trepte. Cerberul îşi dă seama abia după câteva momente ca trebuie să o urmeze şi îşi măreşte pasul. Regina îl conduce în sus, prin tribunele din piatră şi deschide o uşă argintie, ascunsă undeva prin piatra ce imită veşmintele îngerului. Întunericul unei camere medii dispare atunci când lumina zilei bate în el, iar nişte becuri se aprind la scurt timp după ce Ekaterina aruncă o privire împrejur. Era decorată cu nişte tablouri din vechea lume, un portret al ultimei familii regale, o masă rotundă înconjurată de scaune şi nişte jocuri de divertisment.