Cele 5 elemente

Capitolul XVI

     — Emilly, ce nume frumos. O laud eu pe biata fetiță ce se uita la mine de parcă era un înger și apoi o car în brațe prin ploaia violentă, până ajung cu ea în fața casei mele.

     Odată ce mama mă vede mă întreabă dacă sunt bine și cine este micuța din brațele mele, la care eu îi explic că am găsit-o pe stradă, a fugit de la orfelinat și că nu vrea să se întoarcă înnapoi.

     — Ce se întâmplă aici? veni mătușa mea în halatul ei roz, cu șuvițele de păr dezordonate în câteva bigudiuri cu o ceașcă de cafea în mână. Cine este...micuța asta?

     — Jhon dragule, du-o pe fată în living pe canapea. Vorbesc eu cu mătușa ta, în regulă?

     — Am înțeles, îi urmez sfatul mamei mele și o duc pe Emilly în living pe canapeaua rozalie.

     — Îți mulțumesc foarte mult, îmi mulțumi săraca fată.

     — Și câți ani ai?

     — Șase anișori! Tu?

    — Vorbești foarte corect engleza pentru cineva de vârsta ta. Am șaptesprezece ani.

     — Șaptesrezece ani? Așa mare?

     — Da, poți să spui și asta! îi zâmbesc eu fetiței.

     — Înseamnă că știi atâtea lucruri! Cum e să fi atât de înnalt?

     — La fel cum e să fi scund ca tine...singura diferență e că eu ajung mai sus.

     — Jhon dragule, poți veni puțin să discutăm? mă-ntrebase mama mea.

     — Imediat mamă! Stai aici cuminte până mă-ntorc, ai înțeles?

     — Da! spuse ea fericită punându-și mâna la cap ca un soldat din armată.

     După ce o las pe Emilly pe canapea mă-ndrept spre mama mea care mă așteaptă în bucătărie.

     — Da mamă?

     — Ce facem cu fata asta? Nu o putem lăsa cu noi aici, dar nici la orfelinat nu e o soluție.

     — Eu zic să o lăsăm aici câteva zile până se acomodează, și dacă-i place n-avem decât să o adoptăm. Suni la orfelinatul ei și aia e...

     — Dar dacă aș știi care e orfelinatul ei atunci aș suna, dar nu știu care e. Sunt multe orfelinate în Las Vegas...

     — Poate o putem întreba, asta dacă vrea să răspundă. Eu cred că mă duc să mă culc...în regulă?

     — Da, am înțeles. Ne vedem dimineață.

     — Ne vedem dimineață...

     După ce mă-ntorc eu în living o văd pe sora mea cum stă de vorbă de Emilly, ambele începând să deseneze și să coloreze pe un caiet gol.