Cele 5 elemente

Capitolul III

     Nu-mi vine să cred ce tocmai s-a-ntâmplat în momentul ăsta, am înnebunit cumva? Visez? M-am lovit la cap? Ce mi se întâmplă? Simt atâtea sentimente contradictorii pe care nu le pot înțelege, chiar de acum câteva secunde lăudam sentimrntul provocat de coliere. Acum m-am trezit de unul singur la realitate de parcă tocmai mă spălasem pe față.

     — Ați văzut și voi asta? întrebase curioasă fata roșcată. Sau sunt eu nebună?!

     — Dacă ești nebună, înseamnă că amândoi suntem. Am văzut același lucru. spun eu chiar surprins de evenimentele parcă desprinse dintr-un film de fantezie derulate în fața ochilor noștrii în doar câteva momente.

     — Mă întreb oare ce fac? se întrebase Emma la fel de nedumerită de situație, exact ca mine și ceilalți.

     — Asta va trebuii să aflăm singuri. Îi răspunde Nick cu seriozitate întorcându-și privirea spre mine eu aprobând din cap. Nu ne putem întoarce acasă și să ne prefacem că nimic din toate astea nu s-au întâmplat. Continuă el.

    — Dar nici să spunem lumii întregi nu e o obțiune. Îl corectează Lyna.

    — Nu am zis asta. Vom ține totul secret. Dar trebuie să știm și ce fac pietrele astea, până nu suntem siguri ce fac trebuie să fim precauți. Reformulează Nick.

     După câteva clipe în care se așează o liniște de mormânt între mine și prietenii mei, de nicăieri se aud niște zgomote puternice venite din tufișurile din apropiere. Când auzim sunetele astea, eu și cu prietenii mei începem să ne panicăm având impresia că poate din tufișuri va ieși vreun animal sălbatic gata să ne atace.

     Totuși, adevărul era departe de ceea ce gândeam în momentul acela. Din tufișuri ieșind o femeie de vreo douăzeci și ceva de ani, îmbrăcata indecent de parcă ar fi venit dintr-un club de noapte.

     Încă mă întreb ce ar căuta o astfel de femeie îmbrăcată într-un mod atât de neadecvat în pădure. Să fi fost oare o bețivă, o nebună? Se pare că acest lucru nu-l interesează pe Nick, ai cărui ochi sclipesc spre fusta ei scurtă și decolteul femeii.

     Îmi întorc privirea nedumerit spre ceilalți doar să o văd pe Emma roșie la față, iar privirea Lynei încruntându-se deodată când Nick se duce spre femeie începând să filtreze cu ea.

     — Și ce face o domnișoară atât de drăguță și atrăgătoare ca dumneavoastră în pădure?o-ntrebase el sărutându-i mâna.

     — Ia-ți gândul, îi zise femeia enervată dându-și ochii peste cap, întorcându-și privirea spre mine instant schimbându-se la față.

     — E ceva neînregulă domnișoară?o întrebă Nick, femeia uitându-se la mine șocată ignorându-l pe băiatul cu ochii verzi, de parcă nici n-ar exista acolo.

     Aceasta îl dă laoparte și se-ndreaptă spre mine, privindu-mă fix în ochi, putând să observ aceeași nuanță de violet din ochii ei pe care o port și eu.

     Femeia deodată începe să zâmbească într-un mod rece si viclean, arătându-și dantura de un alb perfect. Necunoscuta era extrem de frumoasă, de o frumusețe rară pe care nu am mai întâlnit-o.