Attack on Titan: The Untold Story

Capitolul 2: Revenirea umanitatii partea 1- Coruptie si ura

*INFORMATII PUSE LA DISPOZITIE PUBLICULUI: Zidurile- Fiind in numar de trei, aceste ziduri uriase ce poarta numele celor trei fiice ale lui Ymir, Maria, Rose, Sina, sunt singurele constructii ce protejeaza ultima farama a umanitatii de creaturile ostile din exterior. Se presupune ca acestea au o distanta de aproximativ 100-130 de kilometri intre ele, iar din cauza ca lungimea lor este prea mare nu pot fii pazite in intregime, motiv pentru care fiecare zid are la punctele cardinale cate un oras cunoscut ca si district. Titanii fiind atrasi de marea concentratie de locuitori din aceste zone, umanitatea isi poate concentra apararea pe aceste districte si nu pe toata lungimea zidului. Districtele sunt considerate ultimul loc in care ai vrea sa locuiesti, deoarece sunt in risc constant de invazie a titanilor. Pornind din exterior inspre interior, se poate observa diferenta sociala si culturala intre aceste trei ziduri, zidul Maria, fiind populat in marea parte de tarani, vanatori si alte categorii de oameni mai comuni, in comparatie cu zidul Sina, ce fiind capitala centrala si resedinta regelui, este populat doar de nobili si familii de rang inalt.*

Nu pot sa cred ca au trecut aproape doi ani de cand am fost fortat sa vin in districtul Trost, sa imi parasesc casa. Lasand la o parte aroganta soldatilor in general, aici eram tratati cu dispret, era de asteptat din moment ce Zidul Maria a cazut iar rezervele de hrana nu erau indeajuns pentru a hrani atatea guri flamande. Tot in acesti aproape doi ani am aflat ce inseamna coruptia in toata splendoarea ei, cum se raspandeste precum mucegaiul prin toate crapaturile, cautand sa infecteze orice urma de onoare si demnitate, cum orice om influent reusea sa scape basma curata chiar si pentru cele mai aprige crime, pentru care in mod normal ai fii executat. Ma saturasem pana peste cap de locuitorii de aici ce se credeau mari nobili si isi imaginau ca totul li se cuvine, au fost multe ocaziile in care le plateam cu aceeasi moneda ura si dispretul pe care mi-l purtau, nu de putine ori accesele mele de furie se ciocneau cu excesul lor de aroganta, rezultand in scandaluri pe care de multe ori nici soldatii din garnizoana nu reuseau sa le opreasca. Eram mandru, mandru ca nu au reusit sa ma coboare la idealurile lor bolnave, cum au reusit sa faca cu majoritatea, pe care ii trimiteau la tot felul de munci, care mai de care, mai grele sau umilitoare, acei bieti oameni erau transformati in sclavi, iar ei nici macar nu realizau asta. Caracterul meu de fier ma tinea tare, nu acceptam sa ma vand pentru o bucata de paine, nu acceptam sa ma prefac ca ii iubesc, nu voiam sa mananc cand hotarau ei si nici sa fiu o marioneta controlata dupa bunul lor plac, voiam sa le arat toata ura pe care le-o purtam.

Ura mea pentru ei a inceput la un an dupa ce Zidul Maria a cazut, mai exact in momentul in care guvernul regal a pornit o asa-zisa "Cruciada de recucerire a teritoriilor pierdute", misiune la care au luat parte 250.000 de soldati si civili, care pur intamplator erau doar refugiati ai zidului cazut. Misiune la care David a insistat cu incapatanare sa participam si noi, primind refuzul meu constant, *- Unde ti-a disparut curajul?*, sau *- Nu erai tu cel ce voia sa se razbune?* erau intrebarile pe care acesta adesea mi le punea. Nu imi doream razbunare, tanjeam dupa asta, dar nu imi suradea ideea sa ma arunc fara echipament si instructaj in fata unor bestii ce ma puteau sfasia intr-o secunda. Acesta vazand ca nu vreau sa il urmez, a decis sa mearga singur, se considera un adevarat erou, isi imagina ca va veni acasa impreuna cu camarazii ce l-au urmat, anuntand cu bucurie victoria asupra titanilor si recucerirea zidului, doar ca sa aflu in scurt timp ca acesta, impreuna cu marea parte din oamenii trimisi, au pierit in lupta, bietul baiat, inconstient ca intotdeauna, nu credeam ca intr-o zi asta o sa ii vina de hac. Din cei 250.000 de oameni care au plecat, mai putin de doua sute s-au mai intors, bineinteles ca guvernul avea scuzele pregatite, punand ziarele sa anunte ca "eroii ce au plecat la lupta au fost luati prin surprindere de puterea colosala a titanilor", de parca ar fi fost prima lupta data cu ei, de parca nu din cauza lor umanitatea a fost pe cale de disparitie, se asteptau sa cred ca a fost o misiune nobila.