Sinceritatea doare Minciuna te ucide

La inaltime

 Pe drumul spre Tampa am fost tacuti, eu pentru ca aveam emotii ca ma va vedea cineva cu un alt barbat si el probabil pentru ca si-a dat seama de ceea ce simteam si ales sa nu discute despre asta. 
Ajunsi acolo, opreste masina intr-un colt mai ferit si imi spune sa coboram sa vedem privelistea. 
Orasul intreg parea adormit, cu o liniste pe care rar o intalnesti in timpul zilei, o liniste care iti ofera siguranta. Priveam in jur sa ma minunam ca un copil in ziua de Craciun, era mai mult decat frumos. M-am asezat pe capota masinii si priveam stelele. Nu mai simteam nici frig, nici spaima, doar liniste. Cristian se uita la mine si zambea. Cand l-am observat l-am rugat sa se aseze langa mine sa priveasca cerul.

- Multumesc mult ca m-ai adus aici, i-am spus emotionata.
- Nu ai de ce, eu aici vin cand am nevoie de liniste pentru mine, cand am nevoie sa fiu singur. 
Fumam amandoi, aburii si fumul rece pluteau in jurul nostru, iar cuvintele ar fi fost putine intre noi, asa ca am ales sa ne cufundam in liniste cateva minute, gandindu-ne fiecare la viata lui.

- Hai sa intram ca imi este frig, spune el rupand tacerea. 

Din masina vedeam aproape aceeasi priveliste, am dat drumul la radio si m-am asezat cu fata la el. 
- Esti agitata, imi spune el zambind, ai emotii langa un barbat ca mine?
- Nu te flata, dragul meu, am avut barbati mai frumosi ca tine. 
Radem amandoi. Se uita la mine pret de cateva minute, studiindu-mi tot corpul

- Esti frumoasa.
Zambesc fara sa vreau, as fi frut sa zic ceva dar am tacut, mi s-a parut ca orice as fi spus in acel moment ar fi fost insuficient si ar fi stricat tot. 
A inceput sa imi povesteasca despre viata lui, despre relatia lui esuata de 2 ani din care a iesit cu greu:

- Am iubit-o si inca o iubesc dar imi era toxica, imi reprosa zilnic ca umblu cu alte femei, ca nu are incredere in mine, pana cand m-am enervat si chiar am inselat-o. Nu facusem niciodata asta, dar ma saturasem de ea si de paranoile ei, incat intr-o seara mi-am spus ca o fac ca sa nu ma mai acuze degeaba. 
- Si ce s-a intamplat?

- M-am simtit prost, imi era sila sa ma uit in oglinda, aveam o povara pe umeri asa ca m-am dus si i-am spus tot, ca sa imi golesc inima de tot si constiinta. Urla la mine si imi spunea ca era sigura ca o inselasem de mai multe ori, i-am spus ca nu e adevarat, i-am explicat de ce am facut asta dar nu exista scuza pentru asa ceva. 
- Te-a iertat? 
- Da, m-a iertat, dar nu a mai fost deloc la fel.  A inceput sa se comporte mai urat decat inainte, vorbea mai urat, se comporta ca o tiganca din satra. Se certa cu toata lumea si nu respecta pe nimeni. Acasa in 2 ani de zile am dus-o de doua ori, mama nu prea a fost incantata de ea asa ca am refuzat sa o mai duc acolo. 
- De ce nu ai încercat sa ii explici ca greșea?
- Crezi ca nu am făcut-o? Și nu o data, de mai multe ori. I-am spus sa se comporte conform vârstei, sa încerce sa se schimbe dar mereu îmi spunea ca vreau sa o fac sa semene cu toate curvele cu care umblu.
Pana într-o zi când m-am saturat și i-am spus ca Vreau sa ne oprim. I-am spus tot ce aveam pe suflet și deși ma durea pentru ca am trecut prin multe amândoi, am ales sa ma desprind de ceva ce nu îmi făcea bine.
- Îmi pare rău...
- Nu ai de ce, o iubesc, îmi lipsește, dar îmi lipsește doar ceea ce credeam eu că este, nu ceea ce a devenit. Mă simt alt om fără ea.
Refuz sa ii mai spun ceva, ma uit în gol și ma gândesc la mine și la Adrian. La faptul ca poate mi-ar fi mai bine daca mi-aș acorda timp mie..
- Pot sa te iau în brate? ma întreabă întrerupând-mi gândurile.
- De ce?
- Simt nevoie sa ma uit la stele și sa te simt aproape. Nu îți fac nimic, promit.
Câteva minute m-a ținut în brate, mi-am sprijinit capul pe umarul lui și priveam afara. Căldură pe care o emana încălzea pana și vremea de afara.
- E târziu, haide sa mergem, te rog. Maine lucrez și deja am stat mult.
- Înțeleg, mergem imediat, îmi spune trist de parca s-ar fi așteptat la altceva din partea mea.
Am ajuns în parcarea blocului, orașul era adormit și parca eram doar noi doi pe pământ.
- Îmi pare rău că ți-am umplut capul cu prostii, dar cu tine simt ca pot sa fiu deschis, sa fiu eu. Ești diferita, ești o femeie extraordinara, cu bun simt, liniștită, cu o eleganta aparte în cuvinte și în gesturi.
- Si eu ma simt la fel lângă tine, i-am răspuns temătoare și nu pentru ca minteam ci pentru ca îmi era teama ca ne apropiem prea mult
- Vreau sa fac ceva și nu știu dacă ar fi corect și dacă ar fi bine.. îmi spune privind podeaua mașinii
Ma uit la el și nu înțeleg ce se petrecere:
- Spune-mi, te rog, ce este?
- Vreau sa te sărut atât de mult și atât de tare, dar ma lupt cu mintea mea care îmi pune bariere.
- Nu știu dacă e o idee buna
Nu apuc sa termin fraza bine ca îmi prinde fata între palmele lui și ma cuprinde într-un sărut puternic, un sărut care pare ca l-a așteptat de o viata. Îmi apasă buzele pentru ai da voie sărutului sa continue, îmi pierd puterea și ma las dusa de val. Ne saturam pasional, îmi tremura genunchii de emoție, îmi pierd controlul și încep sa respir din ce în ce mai greu. Îl simt cum se topește în bratele mele, cum se abține sa nu îmi atingă corpul. E înfometat dar și eu sunt. E ceva ce nu am mai simțit niciodată, adrenalina, teama și pasiune.
Se oprește și se uita în ochii mei:
- Ma înnebunești, te vreau mai mult decat orice altceva.
- Nu e corect, nu e bine, trebuie sa ne oprim.
- Trebuie sau vrei asta?
- Nu știu ce vreau, dar știu ca nu suntem corecți
- Ce mai e corect în viata asta. Te vreau, nu am simțit niciodată atâta pasiune cu cineva doar de la un sărut
Ma cuprinde din nou, îmi baga mana în gat și un geamăt în scăpa fără sa vreau. Tresare și parca asta îl întărâtă și mai rău asa ca continua. Își coboară mâinile pe corpul meu, prinzând-ma de mijloc și ma trage spre el. Începe sa geamă în momentul în care îl sărut pe gat. Ma aprind, simt ca îl domin și se lasă dominat. Ma joc cu el, cu mintea și corpul lui, îmi place. E singurul bărbat care tremura și geme în fata mea. Ma opresc și ma uit în ochii lui:
- Nu te opri, ma implora el
- Ba da, aici se încheie tot. Plec.
- Te rog, m ai înnebunit, te vreau, vreau sa te simt, sa vad ce poți
- Pot mai mult, sa știi, pot sa te aduc în cele mai înalte puncte dar nu vreau asta. 
Ma ridic și plec. As fi vrut același lucru ca și el dar vinovăția mi-a pus stăpânire pe minte