A Doua Întâlnire

1 0 0

Plec de la birou și înainte sa apuc sa deschid telefonul sa ii trimit un mesaj lui Cristian ca să ii mulțumesc, acesta suna.
- Bună, scuze ca am plecat fără sa te salut dar am avut o urgenta.
- Nu este nimic, tocmai ce voiam sa îți scriu ca sa îți mulțumesc pentru tot.
- Ce zici sa îmi multumesti mai pe seara, as vrea sa ieșim la o țigară, ce zici?
- Da, încerc. Vorbim mai târziu.
Închid telefonul și ma gândesc ce se întâmplă De fapt între noi, dacă este corect sau nu sa mai ies cu bărbatul care mi a trecut pragul.
Telefonul meu suna din nou:
- Bună, iubito, ce faci?
- Ma duc spre casa, dar tu?
- Ma gândeam la tine, m-ai evitat zilele astea și voiam sa remediem situatia.
Acum te interesează? E uimitor cum acest bărbat se schimba de la o zi la alta fără ca măcar sa își ceara scuze sau măcar sa încerce sa facă ceva pentru noi.
Avem o discutie de jumătate de ora despre nimicuri, el se comporta ca și cum nimic nu s-ar fi intamplat. Nu imi aduc aminte nimic din ce am discutat, ma gandesc doar la urmatoarea intalnire cu clientul meu, intalnire care nu cred ca va mai fi despre afaceri. 
Primesc mesaj de la Cristian care ma intreaba daca va mai avea loc intalnirea, ii raspund afirmativ iar el imi spune ca in jumatate de ora va veni in acelasi loc. Ii inchid iubitului meu, spunandu-i ca ma bag la somn, iar el se conformeaza. Simt cum incep sa urc pe un munte al minciunilor dar nu imi displace deloc. Ma gandesc doar la mine, gandindu-ma ca Adrian merita asta pentru ca s-a comportat ca un strain cu mine. 
 Primesc mesajul de confirmare si cobor in parcare. Ma asteapta in aceeasi pozitie ca si data trecuta, invaluit in fumul de tigara cu ochii spre cer. 
- Buna, imi spune in timp ce ma saruta pe obraji.
- Hei, ce faci?

- Mai bine ca aseara, ti-am adus ceva.
Merge spre masina si imi intinde o ciocolata. Nu ma asteptam la asta, asa ca il strang in brate si ii multumesc fara sa ii spun ca mie nu imi place ciocolata neagra. 
- Pentru ce este asta? 
- Pur si simplu, am avut eu pofta si m-am gandit sa nu mananc singur. 
E ianuarie si e frig, asa ca imi propune sa mergem in masina sa ne incalzim. Simteam o apropiere diferita de el, caldura unui vechi prieten. 
- Ai fost vreodata pe Tampa? 
- Nu, niciodata. raspund eu 
- Stai in oras si nu ai mers niciodata sa vezi privelistea in miez de noapte? E mult mai frumos si linistitor de cat ti-ai imaginat

- Am auzit dar n am avut ocazia si singura nu am vrut sa merg. 
- Atunci mergem acum, e ocazia perfecta.


Sinceritatea doare Minciuna te ucideWhere stories live. Discover now