Intalnirea...

3 0 0


 M-am dus in cealalta camera, nu pot sa dorm in aceeasi camera cu monstrul de langa mine. Nu pot sa dorm, imi trec prin minte toate cuvintele pe care mi le-a spus. 
 Totul este adevarat, m-am pierdut prin timp, l-am facut pe el tot si pe mine, un nimic. Nu am curaj. Un prieten mi-a spus ca frica ne omoara, ca datorita ei nu putem sa traim viata pe care ne-o dorim. Asa ne complacem si trece viata pe langa noi, crezand ca cei pe care ii avem sunt cei potrviti, doar pentru ca ne e frica sa o luam de la capat.
 Nici nu stiu cand am adormit, dar stiu ca deja e dimineata si ma simt ca dupa cea mai mare betie. Nu imi pot tine ochii deschizi la cat de umflati sunt, iar capul ma doare. 
Ma privesc in oglinda, asa am ajuns sa fiu? Sa ma consum si sa las pe altii sa creada ca sunt slaba? 
Voiam sa merg astazi peste clientul meu, dar cum o sa reusesc eu sa rezolov ceva in starea asta? Dar daca nu merg, pierd tot. 
 Incerc sa arat cat mai decent, ma pregatesc cu toate armele ca sa merg peste fostul meu client

 - Buna ziua, as dori sa vorbesc cu administratorul dvs.
 - Nu este aici momentan, aveti programare?
 - Nu stiam ca am nevoie, mint clar. 
Secretara se uita la mine, probabil vede starea in care ma aflu si probabil din mila imi spune sa il astept ca o sa se intoarca si pentru ca are agenda libera ma va ajuta. 

A trecut o ora si jumatate si pe usa intra un barbat bine facut, inalt si cu o atitudine care te face sa te simti neimportant. Imi dau seama ca e el asa ca ma apropii.
  - Dle. Cristian, buna ziua. 
  - Ne cunoastem? si zambeste in coltul gurii.
Buzele lui carnoase ma hipnotizeaza, nu imi pot lua ochii de la ele si probabil ca observa pentru ca il vad cum rade victorios.
   - Sunt Elena, de la Unex. Am venit sa stam de vorba. 
  - Ha, esti cu adevarat insistenta, draga mea. Chiar iti doreai sa ma cunosti sa inteleg. 
Zambesc, imi place atitudinea lui, e sigur pe el, stie ca poate avea orice femeie doar zambind asa cum o facea el. Subtil dar atragator.
  - Nu, voiam doar sa clarific tot pentru ca firma mea...
  - Nu vrea sa ma piarda, nu? 
Ma uit in alta parte, are puterea in mana lui iar eu trebuie sa merg cum mi se ghideaza. 
  - Cred ca am putin timp, haideti. 
Nu-mi venea sa cred, o speranta a iesit in calea mea si am de gand sa profit de situatie. 
   - Trebuia sa imi spui ca esti o femeie frumoasa, Elena, as fi acceptat intalnirea mai devreme. 
Incearca sa joace intr-un mod in care nu imi place dar trebuie sa ma conformez.
    - Nu cred ca mi-ar mai fi placut mie atunci! 
Toata intalnirea noastra ne-am tachinat, am ras, ne-am aruncat priviri care ne-au strapuns inima si imaginatia. 

Sinceritatea doare Minciuna te ucideWhere stories live. Discover now