–Nu trebuie să te muți.
–Poftim? Nu poți să-mi spui că vrei să păstrăm distanța pentru o perioadă și totuși să locuim împreună!
–O să mă mut eu.
–Nu. Tu ai fost primul aici, cel mai corect ar fi ca eu să fiu cea care pleacă.
–Nu suntem la grădinița, Starr!
–Cu tine prin preajmă, nu mai pot să-mi dau seama în ultimul timp!
–Serios? Mai mult de-atât nu poți?
–Oh! Am suficiente cuvinte usturătoare de spus la adresa ta, Xander!
–Dă-i drumul atunci. Spune-mi tot ce-ți trece prin căpșorul ălap!
–Ești un dobitoc!
–Doar atât?
–Du-te dracu!
Pufnește amuzat și fără să mai spună ceva, se îndreaptă spre ieșire.
–Înainte să pleci, vreau să știu ce s-a întâmplat. Merit măcar atât. Ce te-a făcut să iei o decizie ca asta?
Suntem întrerupți de două bătăi puternice în ușă. Mă uit la ceasul de pe perete care indică ora 11. Cine naiba să fie?
Dar am un șoc în momentul în care văd cine stă în fața ușii.
–Mamă? Șoptesc șocată, simțind cum mă albesc la față.
–Starr! Tună aceasta furioasă și simt cum picioarele o să mă lase.
–Mamă? Îi aud întrebarea lui Xander ca prin ceață, fiind mult prea concentrată pe femeia din fața mea.
–Să fugi la New York de una singură, ca mai apoi să vin și să te găsesc, cu cine? Cu un golan? Chiar ai decăzut atât de rău?
Scârba din glasul ei îmi face stomacul să se strângă dureros de tare, în timp ce furia începea să se adune în mine.
Xander stătea în fața mea ca un scut de protecție, aproape mârâind la mama, semănând cu un câine de pază, care era pregătit de atac în orice secundă.
–Ce cauți aici?
–Am venit să te iau acasă!
–Credeam că am fost suficient de clară când am vorbit la telefon. Nu mă întorc înapoi! Rostesc printre dinți.
–Nu mă interesează ce faci, Starr, dar tu vii cu mine acasă. Acum!
–Aia nu e casă, mamă. E o cușcă, iar eu sunt prizonierul pe care îl abuzezi!
–Ce prostii tot scoți pe gură, Starr? Normal că e și casa ta! Afirmă mama cu un zâmbet fals pe buze.
Știam că joacă teatru doar de dragul lui Xander. Știam ce fel de viperă era. Îi simțisem veninul spintecându-mi sufletul de nenumărate ori, încât devenisem imună. Sau așa credeam.
–Doar pleacă, mamă!
–Cum rămâne cu Ariel? Bunica? Kyle? Ce ai să faci cu ei? Îi vei abandona la fel cum a făcut și mizerabilul tău tată cu noi două?
Deși știe cât de mult urăsc acest subiect, ține să-mi reamintească de câte ori are ocazia acest aspect al vieții mele.
–Eu nu sunt el!
–Semeni perfect cu el, Starr, degeaba negi adevărul. Toate lucrurile pe care le-ai făcut, au fost făcute de el înainte.
–Ba nu sunt el! Urlu, ieșindu-mi din fire. Eu nu sunt o nenorocită care-și abandonează familia pentru niște plăceri carnale!
CITEȘTI
Playing dirty
RomancePrimul volum din trilogia "Sinful Games". "-Vino cu mine. -Unde? Mă uităm temătoare la mâna sa întinsă. O simțeam ca pe o ispită ce-mi promitea condamnarea. -Contează? Dar eu eram deja condamnată. -Nu."
Capitolul 9.
Începe de la început
