Lovers

17.Ce tocmai s-a întâmplat?

Încep să mă foiesc în pat din cauza unui sunet foarte enervant. Alex are o mână pusă pe mine şi încerc să mă ridic fără să îl trezesc. Doamne, cineva să oprească sunetul ăsta! Observ pe ceasul de pe birou că e 4 dimineața şi încerc să văd al cui telefon sună.

-Ce faci? mă întreabă Alex, cu o voce răguşită, dar adorabilă. Aproape am căzut din pat, nu voiam să îl trezesc. Şi când voiam să îi spun de ce sunt trează, porcăria aia iar sună.

-Al cui e telefonul? întreb exasperată. Fă-l să se oprească. Te rog.

-Scuze, e al meu. spune după care răspunde. Da, ce vrei? Nu vezi că e 4 dimineața?! se răsteşte în receptor şi nu pot decât să mă întreb cine e dementul care nu are somn la ora asta şi de ce l-a sunat pe Alex. Poftim? Bine, vin, spune, după care închide şi se ridică din pat.

-Ce faci? Unde te duci? Cine te-a sunat? îl întreb şi îmi dau seama că am pus prea multe întrebări.

-Nu pot să îți spun. Trebuie să plec. Îşi ia tricoul pe el şi, până să iasă din cameră, îmi dă un sărut scurt pe frunte.

Ok, ce a fost asta? Dacă ar fi fost aproape ora mea de trezire, poate aş fi analizat mai bine, dar cum e încă întuneric afară, decid să mă culc şi să vorbesc cu el mai târziu.

-Bella, trezeşte-te odată! Ai dormit aşa mult, încât au început să îți curgă băluțe, spune o voce şi, după ce deschid ochii, îmi ia câteva secunde să îmi dau seama cine e. Pentru o secundă, am crezut că e Alex, dar după m-am uitat mai bine şi am văzut că e Adam. Ăştia doi seamănă atât de bine, că ai putea să spui că sunt frați, dacă îi pui unul lângă altul.

-Cât e ceasul? întreb, dezmeticindu-mă.

-Aproape 11. Unde e Alex? Nu am dat de el pe nicăieri.

-De ce nu mai trezit mai devreme? aproape că țip la el. Şi, ca să îți răspund la întrebare, habar nu am unde e Alex. A fost sunat de cineva pe la 4 dimineața şi nu am nici cea mai mică idee unde e acum. Mi-a spus: "Nu pot să îți spun", îl citez pe Alex şi încerc să îi fac vocea.

-Cum vorbea cu persoana aia? mă întreabă Adam, curios.

-Nervos, cum altfel! Adică, la început, vorbea aşa pentru că îl trezise, apoi tipul de la telefon, avea voce de bărbat, i-a spus ceva şi atunci Alex s-a enervat de ce i-a spus ăla şi a plecat. Acum mi-am dat seama de ce Adam e atât de curios. E în aceeaşi clasă cu Alex, deci poate ştie măcar cu cine a vorbit Alex. Ştii despre cine vorbesc? îl întreb după minute de linişte.

-Cred că e vorba de Caleb. Mereu sună pe toată lumea la ore dastea de rahat şi ştiu că de fiecare dată când Alex şi Caleb vorbesc, se răstesc unul la altul.

-Şi ai numărul lui?

-Da, mă duc să îl sun. Între timp, tu poți să îl suni pe Alex. Apropo, spune când dă să iasă pe uşă, suntem singuri acasă.

-Minunat, spun şi vorbesc serios. Cu toată treaba asta de detectivi pe capul nostru, nu mai mama şi tata îmi mai lipseau. Spencer nu se bagă, oricum.
Mă dau jos din pat şi mă uit după telefon. După ce îl găsesc, văd că am un mesaj de la Alex în care scrie "Scuze pentru apel, te iubesc. Ne vedem.". Vreau să îi răspund printr-un mesaj, dar apoi mă răzgândesc şi îl sun.

-Alo? răspunde o voce necunoscută şi nu ştiu ce să fac. Mai eşti, ăă.., Bella, spune, probabil după ce se uită la numele meu.

-Da, scuze. Unde e Alex?

-Este puțin ocupat, dar termină repede, stai liniştită, spune, după care începe să țipe la cineva: Covey, nu mai țipa! Vorbesc în mă-sa pe gheață la telefonul lui Freeman cu o fată. Vorbeşte cu Adam, deci eu vorbesc acum cu Caleb.